(ultima vizită)
Aseară am fost la Maria,
pe strada cu trei felinare…
Ce stradă pustie şi veche!
Ce Lună rotundă şi mare!
Încet, o bătaie în poartă.
Încet, o chemare afară.
Tăcere, prea lungă tăcere
să cred şi aievea să-mi pară
că vine să-mi deie bineţe,
să-mi spună să intru în casă,
să-i spun că-i la fel de Marie
senină şi foarte frumoasă.
Şi iar o bătaie, şi încă
un strigăt sub ultima Lună.
(doar câţiva paingi fără vlagă
şi-o lacrimă care adună
trecutul şi pulberea pusă
pe geamul ferestrelor care
erau toată noaptea aprinse
pe strada cu trei felinare)…
Aud o femeie la poartă,
vorbindu-mi străină(ce vie-i!):
ascultă, eu nu sunt Maria,
dar asta e strada Mariei!
