Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

(dincolo de întâmplare)

Nu ştiu cum se întâmpla că de fiecare dată
când mă duceam acasă
mama şedea senină şi tristă în faţa porţii
şi era foarte frumoasă

şi cu mâinile întinse spre dragul ei de băiat
ajuns să rărească din ce în ce mai des
dorul de părinţi şi de satul
pe care l-a înţeles

din vorbele şi din dragostea ei -
femeie de cuvânt şi de pace întotdeauna,
chiar dacă plângea deseori şi aştepta la poartă
până răsărea luna,

până răsărea soarele…până într-o iarnă
cu multă zăpadă şi vânt,
când am găsit poarta singură
şi când prima oară mama nu s-a ţinut de cuvânt.

Citit 419 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.