* Răzvan Gheorghiu este student la Jurnalism, dar doreşte să devină un baterist celebru * Bunicul şi tatăl său i-au insuflat dragostea pentru muzica rock şi pentru instrumentele de percuţie
Să asculţi muzică e uşor şi nu presupune nimic spectaculos. Să faci muzică şi să o înţelegi, e o artă, pe care nu mulţi o stăpânesc. Un student în anul II la Jurnalism a găsit formula perfectă de a îmbina viaţa de muzician cu cea de ziarist. Răzvan Gheorghiu are - la cei 20 de ani ai săi - o personalitate puternică. E îndrăgostit de muzică, îi place să stea cu prietenii şi cam tot ce ţine de viaţa de artist, după cum zice chiar el. Cum ritmul s-a transmis tocmai de la bunic, spune că nici nu i-a trecut prin cap să facă altceva. A ales însă, pe lângă muzică, şi o “meserie” şi s-a înscris la Litere, specializarea Jurnalism, fiind ros de o curiozitate: cu ce se ”mănâncă” mass-media şi dacă e chiar atât de uşor să scrii un articol la ziar sau să înregistrezi o ştire la televizor. După doi ani de facultate poate da şi un răspuns: categoric nu e uşor!
Aşchia şi trunchiul
Răzvan Gheorghiu e fiul lui Sorin Gheorghiu, cel care a mâncat tobe pe pâine şi ceva Radio Galaţi de prin 1991 încoace. A fost redactor muzical până în 2011 şi este şi în prezent toboşar al trupei Over. Răzvan nu avea cum să nu-i calce pe urme: recunoaşte că tatăl i-a influenţat cele mai multe dintre decizii şi tot el e sfătuitorul principal, nu doar în materie de muzică. ”Este mentorul meu şi am avut discuţii pe absolut toate temele vieţii. El mi-a arătat prima oară cum se ţine o pereche de beţe în mână şi ce înseamnă muzica bună. Dacă, de exemplu, în clasele V-VIII ascultam Animal X, 3Sud Est sau 50 Cent, din clasa a IX-a am început să înţeleg clasicii muzicii rock, precum Metallica, Iron Maiden, Led Zeppelin sau Pink Floyd”, spune Răzvan, care cântă la tobe de la 14 ani, iar acum colaborează cu formaţii consacrate, care îl “cer” pe scenă. În familia sa, ritmul este în sânge. El e a treia generaţie de toboşari: bunicul avea o formaţie, tatăl e sufletul lui “Over”, iar Răzvan cântă acum cu Hippie. A încercat practic toate instrumentele de percuţie, de la tobe, cajon, tamburina, congas, bongas. Nu a cântat cu tatăl lui, dar s-au aflat pe aceeaşi scenă, anul trecut, la Balul Bobocilor, când seniorul l-a lăsat să bată la tobe preţ de o melodie, în cadrul unui concert susţinut de trupa Over.
Un obişnuit al scenei, care ştie cum se face un interviu
Jurnalismul i s-a părut cool! Răzvan spune că tobele şi facultatea se îmbină mai bine decât se aştepta. Recunoaşte, însă, că pune accent mai mult pe muzică, dar nu îşi neglijează studiile. Dimineaţa, merge la cursuri, iar seara la repetiţii şi cântări. ”Muzica este singurul mod în care pot uita de mine şi de probleme. Ritmul e cel care mă ajută să îmi limpezesc atât mintea, cât şi corpul. Nu este nicio metodă mai bună prin care să îţi scoţi la iveală sentimentele şi trăirile,” explică Răzvan. Tot el spune, în glumă, că va şti să dea interviuri ca un adevărat profesionist, dacă va fi celebru. Momentan, viitorul jurnalist face parte din formaţia Hippie Band. Şi va rămâne la muzică, pentru că muzica e prima iubire. Vrea să înveţe cât mai multe, să aibă concerte şi să facă o meserie din asta. L-am întrebat unde se vede peste 10 ani. Mi-a zis că nu îşi face planuri, pentru că îi place să trăiască clipa, dar ar dori să ajungă la nivelul la carte sunt Neil Peart de la Rush, Keith Moon de la The Who, sau John Bonham de la Zeppelin.
