A treia poezie catedrală

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(legendă)

Ooo, sărmana, bate doar de frică
şi se zvârcoleşte fără milă
sub călcâiul doamnelor de pică,
parcă vrea să vieţuiesc în silă!

Ooo, sărmana, tremură ascunsă
într-un foc bizar, fără cuvinte,
fâlfâie cum fâlfâie o frunză,
nici nu tace şi nici nu se prinde!

Ooo, sărmana, nu mai are sânge,
însă merge pe uscat şi face
hodoronc! şontâc! şi parcă strânge
în război medalii pentru pace!

Am găsit-o singură-ntr-o seară,
năclăită-n foame şi-aşteptare,
şi fuma şi nu voia să moară…
Ooo, sărmana, crede că mai are!

Citit 667 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.