A treia poezie catedrală

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(legendă)

Ooo, sărmana, bate doar de frică

şi se zvârcoleşte fără milă

sub călcâiul doamnelor de pică,

parcă vrea să vieţuiesc în silă!

Ooo, sărmana, tremură ascunsă

într-un foc bizar, fără cuvinte,

fâlfâie cum fâlfâie o frunză,

nici nu tace şi nici nu se prinde!

Ooo, sărmana, nu mai are sânge,

însă merge pe uscat şi face

hodoronc! şontâc! şi parcă strânge

în război medalii pentru pace!

Am găsit-o singură-ntr-o seară,

năclăită-n foame şi-aşteptare,

şi fuma şi nu voia să moară…

Ooo, sărmana, crede că mai are!

Citit 833 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.