Realizat după decenii de studii şi căutări: Aspectul ETNOCULTURAL Covurlui-Tecuci

Realizat după decenii de studii şi căutări: Aspectul ETNOCULTURAL Covurlui-Tecuci
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Omagiu înaintaşilor şi colegilor noştri trecuţi dincolo de "Poarta ţărnii"


Ideea împărţirii pe spaţii ceva mai mari decât zonele etnografice, a fost avansată de regretatul coleg Liviu Mihăilescu, ctitorul Muzeului de Etnografie din judeţul Brăila. Disperat că nu găsea hotarele zonei - sau zonelor - din spaţiul pe care îl cerceta de mai multă vreme, i-a propus profesorului Ioan Vlăduţiu, de la I. C. E. D. Bucureşti, coordonatorul colecţiei "Zone etnografice", o tratare pe ansambluri ceva mai mari, adică un fel de "aspecte etnoculturale". Acestea urmau să cuprindă spaţii geografice mai ample, în care se intuia existenţa unor zone etnografice, dar ale căror contururi nu puteau fi delimitate clar.

Profesorul Vlăduţiu, care ţinea foarte mult la continuarea propriei sale preferinţe, adică de relevarea culturii ţărăneşti de pe teritoriul României prin zone etnografice şi publicarea lor în colecţia respectivă, m-a întrebat în ce stadiu mă aflu cu cercetarea satelor din judeţul Galaţi şi, bineînţeles, ce părere am despre ideea colegului din judeţul vecin. I-am răspuns că situaţia din judeţul Galaţi este încă neclară, dar că sper să precizez cât mai curând limitele zonelor şi chiar ale unor subzone etnografice.

"Şi cât de curând se va întâmpla acest lucru?"

"Nici asta nu prea ştiu, deocamdată, dar cred că va mai dura ceva timp", i-am răspuns.

"Timpul trece iute, domnule coleg, şi nu iartă nimic!"

"Este adevărat, dar numai ceea ce a fost făcut temeinic, cu multă competenţă şi, mai ales, cu multă cinste şi responsabilitate, rezistă acţiunii sale devoratoare, chiar şi după ce noi înşine vom fi devoraţi! Detest lucrurile făcute de mântuială, adică superficiale, marcate de amatorism şi suspecte de furtişaguri. Într-o lucrare bine elaborată trebuie să se simtă neapărat dimensiunile, profunzimea sinelui şi nu doar competenţa, truda şi ideile profesorului sau ale vreunui coleg, subtil însuşite şi pervers improvizate! Adică trebuie să se vadă că noi tratăm etnografia ca pe o ştiinţă, nu ca pe o bagatelă. Că, de fapt, nu ne jucăm de-a etnografia, tolerând potlogăria".

"Bine, bine", a continuat profesorul, "cu asta sunt de acord şi mă bucură faptul că gândiţi astfel, însă nu ştiu cum o să vă mai publicaţi materialul, cândva, adică în condiţiile în care eu nu am să mai fiu".

Era în anul 1975.

"Dar despre ideea colegului Liviu Mihăilescu ce părere aveţi?", m-a întrebat apoi.

"Ideea respectivă este foarte bună şi constituie o soluţie pentru zonele de câmpie şi chiar colinare, şi îmi surâde oarecum şi mie, doar că partea colinară şi subcolinară din sud-estul Moldovei nu poate face corp comun cu zona de câmpie a judeţului Brăila. Şi aceasta în ciuda faptului că unele elemente mai depăşesc albia Siretului în ambele sensuri, iar cele trei mari culturi neolitice, Boian, Gumelniţa şi Cucuteni, îşi aveau zona de interferenţă pe un teritoriu cuprins cam între localităţile Băneasa, judeţul Galaţi, şi Lişcoteanca, judeţul Brăila (a se vedea I. T. Dragomir, "Aspectul cultural Stoicani-Aldeni", în revista „Danubius”, II-III, Galaţi, 1960, p. 45-69). Bineînţeles că nu se va renunţa complet nici la delimitarea zonelor etnografice, contururile acestora urmând a fi indicate chiar şi fragmentar, adică atât cât se vor putea reconstitui, descifra", am precizat eu. "Fără delimitarea zonelor etnoculturale, nu se poate vorbi despre cercetare în domeniul culturii rurale".

După un timp, când m-am reîntâlnit cu dl. profesor, i-am arătat o hartă a judeţului în care trăsesem deja unele contururi, delimitând trei zone: 1. Zona etnografiecă Galaţi; 2. Zona etnografică Covurlui Nord; 3. Zona etnografică Tecuci-Zeletin.

Singura categorie care nu se putea distribui perfect, adică pe fiecare zonă, era costumul ţărănesc, care este comun celor trei zone. Şi aici am intervenit cu ideea lui Liviu Mihăilescu. Am încadrat cele trei zone într-o singură structură, pe care am numit-o "Aspectul etnocultural Covurlui-Tecuci". Şi astfel s-a rezolvat şi cea mai dificilă problemă a etnoculturii gălăţene.

După ce i-am argumentat în detaliu această delimitare, dl. profesor şi-a exprimat acordul cu tot ce propusesem şi m-a sfătuit să mă grăbesc cu redactarea textului, pentru a-l putea publica cât mai repede. Din acel moment, în toate studiile etnografice publicate prin diferite reviste, am menţionat şi zona etnoculturală în cadrul căreia se petrecea actul despre care relatam.

După o vreme, dl. profesor Ioan Vlăduţiu a trecut la cele veşnice, iar publicarea colecţiei "Zone etnografice" a fost abandonată. I-a urmat apoi colegul de la Brăila, Liviu Mihăolecu, lăsând în urma sa multe realizări notabile, dar şi proiecte nefinalizate. Am continuat cercetările în toată complexitatea lor şi, bineînţeles, redactarea unor texte, pe care le-am publicat eşalonat prin diverse reviste locale şi din ţară.

Şi astfel, în locul acelei ruşinoase "pete albe" ce dominase  multă vreme harta etnografică a judeţului Galaţi, şi care descuraja orice intenţie de cercetare etnoculturală, a apărut o structură bine motivată ştiinţific, concretizată în trei zone etnoculturale însoţite de câteva subzone. O minune?! Poate fi numită şi aşa. Totul a început în toamna anului 1967, când am venit la Galaţi şi nu s-a terminat încă. Drumul parcurs în cele câteva decenii de căutări insistente a fost foarte dificil şi poate fi reconstituit şi cu ajutorul paginilor publicate de-a lungul timpului în diverse reviste de cultură şi chiar în cotidianul local.

Iar dacă mai apar şi unii "cercetători fâşneţi", care pretind că au "colaborat" la această lucrare sau chiar se autoproclamă autori de drept a ceea ce s-a descoperit în acest spaţiu, tot în aceste pagini trebuie căutaţi. Iar dacă nu sunt găsiţi, înseamnă că mint. Singura colaborare de care am beneficiat atunci când am avut nevoie a fost din partea Angelei Tomaselli.


Vă reamintim că "Viaţa liberă" găzduiește, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Cu intenția să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus, vă invităm - dacă doriți să vă implicați şi considerați că puteți ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului - să trimiteți texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Citit 1143 ori Ultima modificare Marți, 21 Iunie 2016 14:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.