* interviu cu Mike Godoroja *
În mlaştina de manele, hituri ieftine şi vedete fast-food în care ne bălăcesc televiziunile, spectacolul „Balkan Blues” oferit, duminică seară, de Mike Godoroja & Blue Spirit şi Marius Mihalache a fost o gură de aer curat. A fost o seară de excepţie, pe care gălăţenii dornici de muzică de bună calitate au savurat-o din plin, cu bisuri, la Grădina „Leonard”. Mike Godoroja a acceptat să ne vorbească, într-un interviu, despre cultura balcanică, spiritul blue şi… capra vecinului.
- Toată lumea ştie din piesa „The balkan girls” că „fetelor balcanice le place să petreacă”. Ce înseamnă balkan blues?
- Balkan blues înseamnă de fapt o trimitere geo-culturală într-o zonă foarte definită, într-un spaţiu în care temperamentul culturii şi trăsătura intimă a mesajului sunt complet diferite de alte lumi. Mesajul cultural balcanic este unul extrem de vorbăreţ, foarte leneş, negociator cu orice principiu.
Mesajul de artă balcanică este legat de liniile orientale, dar nu de cele indiene, ci de liniile greceşti şi turceşti. Balkan blues înseamnă şi o atitudine specifică. Balcanicii au o istorie mare, dacă ne raportăm doar la greci, apoi la turci şi, de ce nu, la istoria noastră. Toate aceste lucruri puse într-un creuzet duc la un limbaj, la o expresie, la o formă foarte personală.
Harry Tavitian pune punctul pe cultura armenească, Ovidiu Lipan Ţăndărică se duce spre zona machedonească. Eu şi Marius Mihalache am vrut să plecăm de la spiritul blues-ului ca limbaj muzical şi să-l intersectăm cu propria noastră trăsătură balcanică.
Relaţia artistică între Mike Godoroja şi Marius Mihalache are ca teren artistic piese foarte mari, aparţinând, de exemplu, Led Zeppelin sau Duke Ellington. Libertatea de expresie este constrânsă de nişte repere foarte clare asupra compoziţiilor şi cred că e o responsabilitate mare ceea ce fac eu vizavi de piesele respective. Publicul le cunoaşte în varianta originală şi este foarte exigent, conservator, nu acceptă modificări, dar noi ne asumăm această situaţie şi încercăm ca propunerea să fie extrem de convingătoare, ca şi cum ar fi pentru prima dată când s-a compus piesa lui Jimmy Page, Robert Plant sau Jimmy Smith.
- Acceptă jazz-ul armoniile orientale?
- Punctul de vedere balcanic al spectacolului vine în momentul în care trecem de la etosul muzical de tip nord-american la conotaţiile orientale. Nu facem un colaj, un mixaj forţat, există un punct de plecare făcut de Robert Plant, vocalistul „Led Zeppelin” - proiectul „Senzaţii ciudate”. El a venit la Bucureşti cu acest proiect şi a arătat întregii lumi că se poate: „Nu luaţi ca drum închis marile capodopere ale clasicului, nu le puneţi într-un raft să se aşeze praful pe ele, luaţi-le de acolo, folosiţi-le, pentru că ele încă nu şi-au spus ultimul cuvânt”. Mobilizaţi de acel spectacol şi de noi înşine, iată, am pornit la acest drum.
- De ce „Blue Spirit”? De ce nu Red sau Orange?
- „Blue Spirit” este titlul pe care l-am dat acum 12 ani acestui proiect. Blue nu e neapărat trist, vine de la componenta principală la blues şi jazz, notele blue, care te fac pe tine ca ascultător să-ţi dai seama că ai o lucrare de jazz sau de blues, să o distingi faţă de o melodie de muzică pop sau operă. Spiritul blue e un fel de a trăi, este o filosofie de a percepe muzica.
- Aţi făcut vreodată play-back?
- Nu, pentru că nu avem cum.
- Capra românească are o istorie lungă şi nefericită, de la jocul „Capra” la „Capra cu trei iezi”, la „Să moară şi capra vecinului!” sau „Să moară vecinul, ca să-i iau capra”. Sunteţi singurul care strigă sus şi tare: „Trăiască capra vecinului!”. De ce?
- Capra vecinului este o sintagmă românească, o emblemă, este, dacă vrei o trăsătură de ego naţional. Poţi să analizezi o stradă cu case, modul cum se comportă vecinii între ei, relaţiile între angajaţii unui birou la stat sau colegialitatea într-un birou la privat. Este o trăsătură naţională această formă de a identifica capra vecinului.
Mesajul nostru din piesă e că schimbarea nu vine din afară către noi, ci din interiorul nostru. Schimbarea va veni când vom spune să trăiască capra ta, şi a ta, şi a altuia. O schimbare care dacă se va întâmpla vom avea şi străzi curate, în care lumea nu scuipă pe jos, şi scaune curate în autobuz, şi aşa mai departe…
- Ce vede Mike Godoroja când se priveşte în oglindă?
- O trecere mult prea rapidă a timpului. Cred că timpul are viteză variabilă în funcţie de loc, de preocuparea ta, în funcţie de numărul de oameni cu care intri în contact. În zona asta artistică, timpul trece foarte repede.
