Motto:
Iar te-ai speriat de potera gazel?
Stai scufundată-n vis cu stufu-n gură!
Spasmul cretin, vampir și anofel
Ți-l faci poem căruță, paceavură!
(Panait Căpățână - "Poem absurd" - fragment)
Pentru Teatru pe Țeavă, Andrei Velea (AV) pregătește o minipiesă în trei personaje intitulată bine și apăsat, inspirată de cazul Terente și răpirea fetelor de pension - un episod din viața lui Ștefan Vasali, căsătorit cu fata lui Calistrat, cu care a avut patru copii. Recrutat, înainte de război, la Marina Militară, la întoarcere, ajunge căpitan de șlep. După ce doi dintre copii îi mor înecați, mama și ceilalți doi copii mor de ciumă, dă în patima băuturii și intră pe calea unor ilegalități (crime, tâlhării, violuri) și, după ce este închis și evadează, își continuă nelegiuirile haiducește - à la Robin Hood - intrând, astfel, în legendă sub porecla Terente, supranumit și Regele Bălților. Piesa prezintă o poveste savuroasă - răpirea a două fete de pension, Ana și Ileana, pentru care Terente este eroul visat, asemenea fetelor și nevestelor vremii și se remarcă printr-un dialog alert și bine strunit și prin replici de un umor ușor absurd și subtil, aducând realismul epocii în actualitate. De aici și tenta de modernitate a piesei.
Personaje: Ileana - I; Terente - T; Ana - A
(...)I: Și tu... Nu-ți vezi de lungul nasului! (Către T, pe un ton blând) Tu ai avut familie, Terente?... (Către sală) Asta nu spun ziarele care circulă prin pension. Acolo, Terente e fie singur, fie printre prietenii lui tâlhari, fie în iatacul boieroaicelor. Terente și familia?... Asta n-am auzit. Și sună atât de... (Face un gest de atracție) Uhh...
T: (Privește în gol. Pe un ton melancolic) Înainte să fiu Terente, ”marele Terente”, am fost un simplu Ștefan. Ștefan Vasali. La douăzeci de ani m-am căsătorit nu cu o vedetă, ci cu o fată simplă. Ustina, o chema. Fata lui Calistrat. Am avut patru copii. Înainte să înceapă războiul, am fost recrutat de Marina Militară. Acolo mi-am pierdut fratele mai mare. La întoarcere, am ajuns căpitan de șlep. Mai învârtind ceva aici, ceva acolo... Doi dintre copii... (Pauză. Privește înfricoșat) au murit înecați. (Doi pași înapoi) Dunărea s-a umflat și i-a înghițit. (Simulează cu brațele acest fapt) Se jucau nesupravegheați într-o barcă. Nu le-a găsit nimeni trupurile. Două zile mai târziu... (Cu ochii mari, înfricoșați) mama lor a murit de ciumă. Singură, într-un spital din Giurgiu. N-am avut voie s-o văd. (Dezarmat) În scurt timp s-au dus și ceilalți doi. Tot din cauza ciumei...
I: (Impresionată) Dumnezeule, nu pot să cred...
A: Ce-i cu poveștile astea triste, dragă? (Către public) Lumea vrea acțiune, nu chestii dintr-astea siropoase. Pe bune, cine-ar da banii pe bilet să afle de ciumă și alte dintr-astea?! Nu mi l-am închipuit pe Terente vorbind așa și, sinceră să fiu, mie nu-mi place... (Către Terente) Spune ceva... nu știu... mai vesel. Cum ai comis prima ta... crimă? (...)
”Textul dramatic prezentat are consistență, ritm (poate chiar prea mult ritm) și umor. Dar, mai presus de toate, este construit în jurul unui personaj despre care deja s-a spus și scris tot. Și cu toate astea, este posibil să nu știm încă nimic despre el. Autorul își propune, astfel, o miză ce poate dinamita textul, dar explozia ar putea fi una ce trebuie văzută. Cred că este puțin cam riguros cu ancorarea subiectului într-un fel de realitate istorică și aș fi preferat ca referințele să fie puțin mai îndrăznețe și chiar atemporale.” (Tudor Neacșu)
”Un Terente prea picant, prea licențios pentru gustul meu de fost navigator de apă dulce; dar este bine scris, poate i-ar mai fi trebuit ceva sugestie.” (Ioan Gh. Tofan)
”O piesă bună de pus în scenă; un text bine scris – deschis, fără ocolișuri.” (Coca Coralia Drăgan)
”Prea multe explicații; mult prea liniar și natural.” (Ciprian Laurențiu Crișan)
”O piesă amuzantă, plină de un umor subtil, sănătos; o dramoletă care se încadrează undeva între Caragiale și serialul românesc Adela.” (Ecaterina Mihăiescu Păun)
”Ar putea fi mai concentrat și cu mai multe picanterii care să țină de replică/ dialog etc.” (Carmen Neacșu)
”Nu înțeleg de ce neînfricatul Terente (care văzuse și făcuse de toate) a rămas mut, blocat de atitudinea Anei (neașteptată, într-adevăr); în aceeași cheie, el nu făcea nimic când lanțul se strângea, potera se apropia. Asemănarea cu Bonnie & Clide este temporală (în ciuda unor discuții anterioare) și adaugă o pată de culoare așteptată și frumos aleasă.” (Cristian Chivu)
”Textul lui AV fixează, încă de la început, două coordonate principale: caracterul concentrat (trei personaje) și ancorarea într-un caz cu rezonanță istorică. Prezintă un moment de tensiune intensă, construit în jurul personajului Terente, surprins într-o stare de agitație și frustrare crescândă. Conflictul este dublu: interior și exterior. Terente se simte amenințat de autorități, iar la nivel interior izbucnirea de ton creează nesiguranță și frică mascată prin bravură și vulgaritate. Fetele de pension introduc o notă ironică și contrastează cu lumea brutală a haiducului modern. Textul curge firesc și are ritm de teatru.” (Victor Dragomir)
”AV scrie așa cum Terente își rezolvă problemele; cred că textul îl ridică în scris față de el însuși; are subtilitate, umor și un dialog alert; un text care pleacă de la o legendă pe care o actualizează cumva și care se pretează bine scenei.” (Anca Șerban Gaiu)
Vineri, 6 martie (între 1 Martie - Ziua Mărțișorului și 8 Martie - Ziua Internațională a Femeii), la sediul "Viaţa liberă", de la ora 18,00, colegele noastre sunt invitate să citească fiecare 1-3 poeme sau o proză ultrascurtă. Însoțim această cronică de tradiționala urare La mulți ani!, adresată tuturor femeilor.
