(!) DA - TOTDEAUNA-I MAI TÂRZIU CA NICIODATĂşi în zadar aştept la pândă şi la rând -până atunci e gata cerul şi pământul,iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!)(!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate:un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţătorscrutează tot, adună tot şi scade totul -uşor pe greu şi foarte greu peste uşor (!)(!) aceleaşi note din nimic, a/somnifereşi însemnate-n trândăvie şi-n frumos,toarnă-n auz o des/cântare criminalăde jos în sus, spec ...

(!) ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi auretine să pătrundă - prin lacrimă - lumina,şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... saudeşertului din clipă să-i mângâie tulpina (!)(!) culoare fără miros prin irisuri mai sorbşi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării castede fluturi fără aripi, descântecului orb -şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naşte (!)(!) nu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu”în cremene, în iască, în pietr ...

(!) nu mai încap, nu mai încap/ nici/când pe-acolo şi pe-aici -am fost prea mult în viitor,/ am stat prea mult la cei anticiş-am învăţat că nu-i nici timp/ şi nu-i nici loc şi nu-i nici modpentru nimicul care sunt:/ concentric, sclav, cefalopod,cu visul stâng spre miază/sud,/ cu visul drept spre miază/nord (!)(!) mă pregătesc să fug din ceas,/ în marele nisip deşert,unde nici/cum nu ştiu că sunt,/ nici să câştig şi nici să pierdce nu am vrut cu nici un gând/ şi nici ...

Moto: ”rămân în urmă urme de păcat/ nu am avut putere să le șterg/ am fost (ne)credincios (ne)vinovat/ m-am încălzit lângă un aisberg// am să rămân același până când/ ce e al meu va fi numai al meu/ jocul e trist și zarul e rotund/ ce ochi albaștri are dumnezeu” (Iolanda Cremene) De când nu mai scriu despre MARIA şi port costum elegant,toată lumea şuşoteşte şi crede că MARIA m-a uitat,sau că am uitat-o eu... fiindcă nu m-am dus în garăs-o aştept când a zis ...

!şi mi-a bătut un cui drept în lumină -mi l-a bătut pân-a ajuns la floare -nu avea loc pe-unde să curgă plânsul,pe unde întunericul să zboare!!stăpâne - i-am şoptit cu toată mila -degeaba ţi-i înaltă şi adâncăeternitatea şi lumina, dacănu laşi un ochi, măcar un ochi să plângă!!eşti criminal, stăpâne... niciodatăn-am să te iert, n-o să te ierte cinestă liniştit, bătut pe cruce-n cuiemuiate în otrăvuri şi-n ruşine!!nu ţi-a păsat... ai refuzat ce-nseamnăi ...

O, caii mei!...o, caii mei!.../ (v)aţi dat istoriei temei,aţi sfărâmat (din temelii)/ mofturi de duşi, mofturi de vii...aţi rostuit descălecări/ pân’ v-a(u) dat sângele pe nări,până când mari şi mici şi goi/ au smuls şi sufletul din voi...acu, sub flamuri şi sub porţi,/ zac numai oase de cai morţi...urmaşii voştri sunt puţini,/ loviţi de blestemaţi seninişi de geambaşi cu cap uşor.../ (vai de sămânţa mamei lor!!!) Câţi mai sunteţi, cât mai sunteţi,/ vă rog ...

(la mormântul lui Dumitru Giurgea, Respect!) (!) se făcea că era o dată ca nici o dată -o dată să-mi fie de cald și de frig, de frică și de curaj,de luni și de duminică, de dor și de alinare,de fără de care nu se poate, de târziu și de mintenas (!)(!) și se mai făcea că aleargă spre mine - să mă prindă somnul cu vis pe viață și pe moarte,și să-mi s/pună o primă și ultimă întrebare:vrei să-l scădem pe ”aproape” din ”departe”,să-l adunăm pe ”depart ...

Doamnă, cântă ţuţuveiul...!/... Nu înseamnă că porneşterâsu-plânsu primenelii,/ ultima şi prima datăpentru unii, pentru alţii...?/... nu-înseamnă treacă-meargăiar, şi iar, şi iar, întruna.../ până când o grea lăcată ferecă şi tăinuieşte/ capete şi capi şi capuri,suflete înalte, joase,/ flori de rând şi flori de vază...până când absenţa-ncepe/ şi spre-ncolo, şi spre-ncoace...şi (se) (s)cade totu-n sine.../ şi nimic nu mai vibrează? Iată, ce săracă ...

Suntem...în...memoria...plitei... şi cred că aveţi, fiecare,acasă, afară, n-alt unde, o plită lăsată-n uitare,lăsată-n rugină şi-n colburi, crăpată în timp şi în vreme –o plită mai caldă, mai rece, şi gata oricând să ne cheme,şi gata oricând să adune, în para-i cumplită ori calmă,toţi paşii plecărilor noastre în lume, în sfadă şi-n valmă,în raiuri, în fulgi şi-n mătăsuri, în bine, în rău, într-o doară,cu tot dinadinsul, aproape,  departe, ...

n-am mai fost la voi, am fost la alţii/ şi au fost şi ei la fel ca voi –voi şi alţii îmi strigaţi din urmă:/ nu ai nici o şansă...fără noi! ce te-ai face (tu) fără regrete?/ ce te-ai face (tu) numai nădejdi?n-ai mai şti nici cum, nici care parte/ a deşertăciunii noastre eşti! n-ai mai şti dacă e bună calea/ cea pe care mergi, şi mergi, şi mergi –uită-te prin câtă admirare/ stăm şi tremurăm ca nişte vergiîn bătaia unui vânt năprasnic,/ unei zodii – (tu) ...