Astăzi începe rochia de mâine - rochia ceea fără timp şi loc - (zvârl oasele trecutului la câine, pun hamuri la tristeţe şi noroc, tai gâtul rătăcirilor din care am dat să bea la zâne şi la cai) - sunt gata de primit şi de urcare cu tot cu tine-n visuri, Lorelai! Mâine începe rochia de seară, movă şi lungă până la sfârşit - (se vede ruj de buze pe ţigară, o cupă cu tăcere, un chibrit, o mână-ntinsă ca o alinare, ochi liniştiţi şi mari după sărut) - ce sing ...
Râvnesc ipotenuza şi stau pe gânduri - poate mă smulge din Mirare şi din Singurătate şi pune Capăt celei mai triste Aşteptări: Triunghiul îmi aduce aminte ce Regrete m-au prins văzând că Drumul şi Mersul pe catete sunt singurele Şanse, că altele nu sunt spre Capătul nemernic al omului Mărunt! Am dus Perfecţiunea triunghiului în spate şi am rămas cu Junghiuri şi Boli omologate de Mintea unui Doctor - Pitagora cel Drept - care-mi prescrie-n Veacuri să-nghit Poezisept! M ...
poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare - şi le-a luat pe toate,/ nu l-a văzut nimeni, poetul nu avea nici un vecin,/ nici măcar un clavecin (!) avea doar o pasăre strigătoare,/ tocmai la Nichita Stănescu strigătoare, tocmai la Cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi, de ochii lui Ioanid Romanescu,/ de ochii lui Cezar Ivănescu, de ochii Mamelor noastre, de ochii Iubitelor şi Amantelor curate şi necurate - mereu proaspăt vopsit şi sfinţit de ochii Dumneavoastră, ...
(!) vin oameni să-şi aduc-aminte/ că au mai fost odinioară aici şi-au devorat cuvinte/ rostite pentru prima oară (!) (!) vin preoţi şi cerşesc iertare/ pentru păcatele aceste şi pentru tot ce-i nerăbdare/ şi rău sub minunări celeste (!) (!) vin oameni şi încep s-audă/ rostogolirea curăţiei dinspre lumina (re)născută/ să se (re)vadă cât de vie-i (!) (!) vin lupi şi îndrăznesc să urle/ din răutatea lor firească - poeţii scriu frumos pe turle/ cuvinte care vor să n ...
(!) şi dac-ar fi să batem ţurca înc-o dată şi să fugim cu zmeul vesel pe câmpii, ne-ar plânge mama de alean şi bucurie şi tatăl nostru ne-ar cânta despre copii (!) (!) şi dac-ar fi să batem poarca pe costişă şi să fugim după sticleţi şi popândăi, s-ar duce mama să ne spună la bunica, s-ar duce tata să ne spună la ai săi (!) (!) şi dac-ar fi să mergem iară către şcoală şi s-ascultăm de cel mai bun învăţător, mama ne-ar face turte, burcă şi covaşă, tat ...
Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... n-ai curaj, n-ai cuvânt, n-ai stofă, n-ai fler, n-ai dovadă,/ n-ai suflet, n-ai milă, n-ai gând, eşti plină de tine, eşti proastă,/ n-ai timp şi n-ai vreme de mine, dar zi-mi adevărul în faţă:/ ce-ţi trebuie? ce nu-ţi convine? ce vrei să-(ţi) mai fac? nu ţi-ajunge/ continua mea-ngenunchere? ţi-am dat lună nouă şi veche?!/ şi-acuma vrei lună de miere?! Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... te-am trecut pe răboj ...
Dragostea ta din stânga sufletului meu/ este imensă, drept pentru care am să vin să-ţi dăruiesc/ o recompensă! Te rog frumos şi elegant, comoara mea/ cea mai frumoasă, în seara asta, pe la zece fără cinci,/ să fii acasă! Să fii acasă, negreşit, căci chiar atunci,/ răsare Luna la geamul tău, pe sticla căruia am scris/ întotdeauna:"eu niciodată n-o să ştiu şi n-o să-nvăţ,/ sub nici o formă, că viaţa nu se desfăşoară pe de rost,/ ci se transformă în moarte sigur ...
(!) te-aştept la vioară cu vals şi tangou,/ cu inima plină de lacrima naltă a ochilor tăi/ - izvor de lumină (!) (!) te-aştept la fereastra cu cer liniştit/ şi multe muşcate, cu sufletul plin de alean şi nădejdi/ şi singurătate (!) (!) să-mi dai un surâs mai curat decât sunt/ atâtea curate, te-aştept o secundă şi-o oră şi-un veac/ şi-o eternitate (!) (!) să-ţi dau o dulceaţă de şoapte şi de/ cireşe amare, te-aştept până vii şi mi-aduci elixir/ şi încredinţa ...
!!! să nu i se pară că lor nu le pasă/ şi toate cuvintele sale că pier, mortul se ţine trei zile în casă,/ apoi se îngroapă cu faţa la cer !!! !!! un viu în ogradă ciopleşte o cruce/ - o cruce uşoară, cu braţe subţiri - ciopleşte atent şi aminte şi-aduce// de mortul prezent şi închis în priviri !!! !!! şi dacă se mişcă un ban pe icoană/ şi-i lunecă mortului mâna-n sicriu, e vreme de dus şi e timp de pomană/ totdeauna devreme, niciodată târziu !!! !!! căruţa ...
(!) ce sfântă iubire mi-a dat dumnezeu chiar în fiecare noapte şi chiar în fiecare zi, să mor de tot, înainte de orice trăire, şi să trăiesc de tot, după ce voi muri (!) (!) cineva bate la uşă şi-mi zice definitiv: hai, vrei să nu ştii nimica, nici o dată! eu mă duc şi scot cheseaua cu poezii amare şi-i spun că nu poate pleca nevindecată (!) (!) şi o rog să stea până când nu mai poate de atât amar frumos şi atât frumos amar, şi încep să-i spun că pierde timpul ...
Pagina 6 din 264