cică durerea-nnobilează şi căleşte, cică-ntru pururi nu se poate fără ea – sărmanul IOV se-ntâmplă zilnic, româneşte, din ce în ce mai mult, mai des, parcă CEVA dintr-un străfund mai abitir decât IDEEA dă dezlegare la căinţă şi dureri pe-acest picior de plai DIVIN...şi de aceea omul prezent nu are MÂINE şi nici IERI !!!   cică aceasta-i FERICIREA exemplară – să ai doar AZI, să-ngenunchezi şi să te-nchini, să fii smerit de bună voie, să te doară DE/SĂV ...
din prima clipă a-nceput să mi se pară că nu-i nimic frumos şi sfânt şi-adevărat, că totu-i fals şi viclenie şi gargară - vis pus pe scenă de principiul INCREAT n-a doua clipă a-nceput să mi se pară că e la fel ca-n prima clipă - şi n-am plâns, n-am dat cu parul în substanţa FUNCIARĂ, am râs cu lacrimi, fără noimă, ca un mânz n-a treia clipă a-nceput să mi se pară că sunt ca-n prima, ca-ntr-a doua... că nu sunt decât erou într-o scenetă ORDINARĂ, într-un s ...
Vând cioburi de VIAȚĂ, la preţ de nimic - mă ucide această avere - fiecare atârnă curat în cârlig,/ şi unic din punct de vedere! Fiecare e plin de frumos şi de rost şi poartă trecutu-n lucire, trecutul de când cât pe ce să fi fost/tuturor poeziilor mire! N-aveţi nici o frică, veniţi orişicând - nu am câine rău la intrare, nu bateţi la poartă şi nu staţi la rând,/ aveţi câte-un ciob fiecare! Alegeţi încet, până când veţi găsi misterul luminii din care aţi vr ...
(!) am traversat atâtea sahare şi siberii, că mi-am tocit suflarea, picioarele şi gândul - şi-acum, când sunt aproape de capăt, să mă sperii de-o buturugă mică, de-un zeu al nesimţirii pe care nu-l mai rabdă nici cerul, nici pământul (?) nu, nu mă las în voia meschinăriei care-i şi slava ignoranţei şi moartea căprioarei (!) (!) nu, nu... înfrunt teroarea pe care o propagă (şi zi şi noapte, cinic) analfabeţii lumii - vlădică şi opincă sunt de aceeaşi teapă cân ...
încet şi în şoaptă, să nu tulburăm cuvintele vii şi cuvintele moarte din inima pădurii, mergem tocmai acolo, să ne căutăm urmele pe care le-am lăsat sau pe care le-am uitat!!! îţi mai aduci aminte ce noapte era, şi ce fel de întuneric era, şi ce fel de lună nu era, şi ce fel de stele nu erau, şi ce fel spuneai: sunt minunată, eşti minunat??? şi spuneai, şi spuneai, şi tot spuneai - chiar dacă nu te vedeam, chiar dacă nu mă vedeai, chiar dacă nimeni şi nimic nu ...
nu văd nimic, n-aud nimic, nici nu ghicescşi nici nu-ntreb vrun pământesc ori vrun ceresc,nu-mi pare rău despre nimic,/ nici nu nădăjduiesc nimic,n-am ce să dau şi nici nu am ce să primesc e bine-aşa...nu-i bine-aşa...nu cred nimic,nici într-un fel, nici într-alt fel, nu tac, nu strig,nu ţin la unu sau la doi,/ sunt mort şi-n pace şi-n război,nu vreau să-nvăţ nici cotcodac nici cucurig sunt lămurit...nu vreau palat şi nici bordei,nici cuc în frasin şi nici pupăză în ...
(!) se spune „astfel”, dar se poate şi „aşa” când faci un caz imperativ din vrerea ta şi tot explici şi demonstrezi/ splendoarea celor trişti aezi la geamul dintre un „ceva” şi alt „ceva” (!)   (!) se poate spune, eu chiar spun...dar stau şi zic: ce adevăr, ce gând, ce vis, ce şiretlic să folosesc, şi ce motiv,/ s-aduc aici, definitiv, râsul şi plânsul universului antic (?)   (!) da, stau şi zic...şi zeii tac nepăsători – ne-au încercat în lat şi-n lun ...
(!) aceasta-i CALEA care duce tocmai când n-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând (!)   (!) aceasta-i CALEA – şi nu poţi să te abaţi, nici să te-ntorci, nici să faci mas la ne/fârtaţi, nici să te faci (ni)(mi)(că)ieri,/ nici să rămâi, dar nici să pieri unde mai crezi(?!) că tot mai sunt apropiaţi (!)   (!) aceasta-i CALEA dintre MAMĂ şi NEANT, dintre ce ...
degete lungi/ smulg rădăcina tăcerii nasc şi renasc/ păsări ascunse în clape zboruri încep/ despovărate de taine marele nins/ unic atât de aproape   dinspre amurg/ fluturi de lampă adie umblă-n armuri/ tainele nopţilor albe înger sărac/ tras pe sub roţi de hârtie miri univers/ blând arcuit în garoafe   praf pe oglinzi/ lasă păianjeni să treacă vremuri în unghi/ triste târziuri în pânze zodii s-aprind/ luna coboară în barcă scrii aşteptând tremurul mâinilor nins ...
(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust, nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust, şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultare vrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!) (!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semantic şi nu poate nici un fel de/ scump-sălbatic postromantic să-mi cotonogească mintea,/ setea de purificare scrisă-n fruntea-mi dinaintea/ trombonistului cel mare (!) (!) sunteţi scule-n folosinţa/ visului ...
Pagina 12 din 269