Pe vremea când în Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi pus la bătaie omul de la catedră, nu reuşea neam să mă facă a crede că-mi foloseşte la ceva să ştiu ce treabă mare/imp ...

înfloresc salcâmii – ce înalt,/ ce adânc şi ce frumos rimează eu(l) meu bătrân cu celălalt/ pur şi simplu şi rămas acasă !!!   şi atunci şi-acolo înfloreau/ negreşit, liturgic – parcă ieri-i când – cutremurat – ştiam că vreau/ să învăţ miracolul tăcerii şi să scriu curat, direct pe cer/ şi pe (ne)murirea de sub talpă: doamne, nu-i nimica efemer/ într-această simfonie albă, nu-i nimica mai adevărat/ decât astă laică minune – sub salcâmul vechi sunt ...

Nici până astăzi nu s-a aflat exact în ce împrejurări a „dispărut” celebrul Edgar Allan Poe, unul dintre cei mai mari creatori de groază...în literatură, bineînţeles! Într-una din zilele trecute, aflându-mă cu smerenia şi reculegerea şi resemnarea în cimitirul „Eternitatea”, pe la mormintele mai sărăcăcioase şi mai aristocrate ale unor mai mici şi mai mari ne/cunoscuţi răposaţi, mă opresc să mă închin la un capăt de lespede şi la un picior de cruce pe care ...

ce frumoasă erai/ ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai   pur şi simplu eram/ vagabond şi nătâng o iluzie albă/ fierbea în adânc   uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag   nu mai ştii amintiri/ nu mai poţi asculta ce mai lună era/ ce mai lună era   te credeam o monadă/ mă credeai un totem evadez în ispite/ iubesc un blestem   şi mereu te visez/ într-o nuntă pe cai ce frumoasă erai/ ce frumoasă erai (Din colecţia ...

şi m-ai strigat de peste dealul mic, şi m-ai strigat de peste dealul mare, şi n-am răspuns – eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare !!!   eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme – sfânt fără portofoliu, fără nimb, departe de păcat şi anateme !!!   da, nu puteam să scot nici un cuvânt din sufletul iertării pentru tine şi nici măcar să plâng lângă mormânt – mormântul milosteniei divine !!!   da – negreşit – te m ...

Atunci, într-un demult aproape stins pe coridoarele clar/obscure ale Memoriei, cred că această fetişcană avea douăzeci de ani! În fiecare dimineaţă, absolut în fiecare dimineaţă, trecea spre Apus, prin dreptul porţii mele, fără să spună nici un cuvânt, deşi o provocam ieşindu-i cu miozotis în cale! Nu părea nici veselă, nici tristă! Trupu-i subţire ca suveica stătea şi umbla-ntr-o rochie albă, lungă de Aici până Acolo! (Nu) se uita la mine cu ochii întunecaţi ca ...

Am ucis atâtea păsări!...Doamne, multe-am mai ucis!/...Trebuia să am osândă şi să fiu mereu proscris!/ să fiu azvârlit afară şi din inimi, şi din minte,/ şi din deal, şi de la vale, dindărăt şi dinainte!/ Ori să fiu legat la grinda infamiei, să suport/ tot ce merită tâlharul, criminalul...!...Să n-am ort/ când voi trece-n lumea celor drepţi...(parcă aşa se spune).../ să fiu azvârlit afară şi de-acolo!...Să s-adune/ tot întregul dinspre minus, tot întregul dinspr ...

Moto: „uneltele sunt nişte sclavi neînsufleţiţi, iar sclavii sunt nişte unelte însufleţite” – (Aristotel)     Ne/Nuntit cu Poezia/ şi abia tangent la Sferă, (mi) s-a înfrunzit Securea/ când am vrut să tai Catargul, şi m-am drăgostit – aiurea – / tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Ulise ultim,/ sclav pe ultima galeră !!!   M-am lovit de puncte strâmbe/ – geamanduri plutind aiurea – şi m(i)-au des/cântat Sirene/ printre Scylla şi Charybda, şi pe ult ...

Ieri, după ce s-a întors de la biserică, Maria lui moş Vasile Cherpedin a oftat de trei ori...şi a murit! De inimă rea a murit! Că a suferit şi a plâns foarte mult când s-a stins Maria lui moş Ion Mutelcă! Şi chiar o auzeam zicând: „Cred că nici eu nu mai durez mult! Ce mă fac şi ce să mai fac fără Maria lui Ion? Numai dânsa mai rămăsese cea mai aproape de mine! Cu ea mai stăteam la o clipă de Taină, la o ceşcuţă cu ceai, la o depănare de amintiri, la o lectură d ...

Moto: „au făcut copiii noştri dinţi/ muşcă din bunici şi din părinţi   muşcă din văzduh şi din pământ/ muşcă şi din morţii din mormânt”                                                                                (Tudor Gheorghe)   am încercat frumos...am încercat cu vorbă rară, blândă şi înceată, să vindec rana liniştii din jur, să-i bandajez fractura, să nu vadă cum fii şi fi ...