îţi dau cuvântul meu cel mai frumos dintre toate cele dumnezeitoare: mă duc la tine până atunci şi până acum... jur pe toată copilăria mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai curat dintre toate cele purificatoare: te aştept să vii până atunci şi până acum... jur pe toată rătăcirea mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai dulce dintre toate cele amare, amare, amare: văz duhul tău în cer şi pe pământ... jur pe toată resemnarea mea de onoare! îţi dau cuv ...

(!) văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă... convexă,nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă,izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe...şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă,şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centrufricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentruvroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici,de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă,aproape de z ...

ascult cum se scutură liniştea-n cerde-atâta uitarecum tremură sufletul meu efemerşi ţie nu-ţi pareoleacă de rău şi de trist şi de dorpe urmele melerămase-n ţărână să vezi cum cobor                                  cu ochii la stelesă vezi câtă zgură să vezi cât nimicn-atâta văpaies-auzi cum lumina se zgâlţâie-n frigşi cum se îndoaieşi cade cu gâtul pe-un unghi ascuţitşi tace şi moareaşa cum se scutură liniştea-n schit   � ...

S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par, eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar! Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău, cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău! Cenuşa se aşterne ca uitarea, în orice loc şi timp şi orice mod, dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot! Parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt - atât a mai r� ...

A fost frumos, foarte frumos... sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos, a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos - păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost, mult mai puţin decât mai poate fi puţin, dar mult mai mult decât e-o moarte fără rost! Doamne, ce gol... ce gol adânc... ce gol adânc de sus în jos, cu toată inima la gât, cu lăcrămare-n ochiul drept şi-n och ...

Motto: ”știu că nu știu nimic, și nici măcar atât” (Socrate) La început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede - apoi, distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete, a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare, şi iar şi iar... (ne)rod, (ne)drept:/ sămânţă de Continuare! Sigur că da, sigur că da:/ mai înapoi, mai înainte, plus-minus... Maica (într-un Rost)/ era (şi ea) printre Cuvinte!Târziu, devreme... (nu mai ştiu).../ printre balade ...

pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfintestăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte,fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere,despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere -or, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată,cum să (nu) plâng şi cum să fac/ să nu se stingă niciodată apoi, cu sufletu-n istov/ de-atâta râvnă şi ispită,ciupeam pandora-n geamul tău/ şi te rugam să se deschidămăcar o clipă, dinadin ...

aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie -jur că nu plec până atunci,/ dar nici atuncea nu se ştiedacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme,cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizantemeşi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă,prin câte sunt şi preţuiesc/ FĂPTURA TA MIRACULOASĂ !!!te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vinăîn calea ta, cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plinăpentru cei ...

O, doamne, câţi fluturi de lampăaşteaptă pornirea luminii...dar nu au astâmpăr şi foameşi sete şi somn şi răbdare,nici milă nu au, şi nici teamă,nimica nu-i poate întoarcedin visul şi gândul şi zborulspre moartea cea mică sau mare!Nu cred că există vro altămai mare izbândă cum ceastăpândire, cum ceastă năvalăspre ceastă-ncercare divină!...o, doamne, primeşte-mi ofranda...rostesc şi înalţ mulţumirecă sunt printre fluturi de lampăşi strig: să se fa-că lu-m ...

Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care tânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare, cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiere şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere! Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte, ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe! Să-mi faci poale-n brâu şi papară/ şi leagăn şi farmec, încaltea să am adormire mai naltă/ şi somn mai adânc ...