În această săptămână, a trecut de votul Camerei Deputaților un proiect de lege eminamente liberal prin care ajutoarele sociale vor putea fi acordate doar persoanelor care se află în imposibilitate temporară sau permanentă de a efectua o activitate remunerată. Acesta prevede modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat şi este inițiat de colegii mei din ALDE, care s-au bătut în Parlament pentru ca el să fie adoptat: Alexandru Băișanu, Constantin Avram, Florică Calotă, Dumitru Lovin și Marius Surgent. Mă bucur că, deşi proiectul e inițiat de deputatul ALDE, Alexandru Băișanu şi a fost lucrat în detaliu cu echipa din care face parte și gălățeanca Sabina Cosca, acesta a beneficiat de sprijinul unui număr semnificativ de parlamentari, chiar și din rândul opoziției.
În proiect se precizează, printre altele, că refuzul unui loc de muncă oferit atrage încetarea dreptului la ajutorul social, iar persoanele care se vor dovedi a munci fără forme legale își pierd dreptul la ajutorul social.
Am văzut prin localitățile prin care am mers persoane în putere, apte și capabile să sprijine și să contribuie activ la creșterea nivelului de trai, persoane care pot urni munții, dar care, din păcate, preferă să stea pe baza ajutorului social și pe spatele contribuabililor, să petreacă timpul liniștiți și confortabil la birtul din sat, la umbră și să aștepte luna să treacă și ajutorul social să vină. Personal nu pot fi de acord să încurajăm această atitudine. România trebuie să fie o ţară care să-i sprijine pe cei care sunt apți de muncă să se încadreze într-o activitate sau în câmpul muncii, iar măsuri în acest sens au tot apărut. De asemenea, nu poţi să primeşti bani de la stat şi tu să nu-ţi plăteşti taxele, aşa cum o fac toţi ceilalţi cetățeni responsabili. Sunt oameni care nu au nicio activitate, nu muncesc deloc şi primesc astfel de beneficii în detrimentul cetățenilor onești și responsabili, care au muncit o viaţă şi acum unii dintre aceștia primesc 500 – 600 de lei pensie. Persoanele care primesc ajutor social și pot munci se plâng de lipsuri și sărăcie, dar mulţi dintre aceştia refuză constant să muncească, preferând să trăiască din ajutoare sociale și, din când în când, să lucreze „cu ziua”, creând un dezechilibru major în piața muncii și neîncredere în rândul angajatorilor, antreprenoriatului și investitorilor. Acești cetățeni preferă orice alte variante în afară de a presta o activitate contractuală, remunerată. De multe ori sunt încurajați și de autoritățile locale, inclusiv de primari, să fie dependenți de ajutorul social, să îi poată avea votanți siguri!
A venit momentul ca în România fiecare cetățean să primească venituri în funcție de munca pe care o depune. Evident că această lege nu se referă la cei care sunt cetățeni cu nevoi speciale, care trebuie ajutați. Cei capabili de muncă, trebuie încurajați să desfășoare o activitate în câmpul muncii. Vreau să fiu cât se poate de clar: asistenţa socială nu înseamnă ca statul, noi toți să suportăm povara unor cetățeni care nu vor să muncească, care nu realizează că acei bani vin de fapt din buzunarul semenilor lor care trag pe brânci pentru banii pe care îi câștigă. Asistența socială înseamnă să-i ajutăm pe cei cu adevărat marginalizaţi sau care au şanse mai mici de a se integra în societate, cei aflați în situația de a avea nevoie de contribuția și sprijinul societății, al semenilor.
În România există un necesar foarte mare de forță de muncă activă, dar lipsesc oamenii care să dorească să fie activi, să muncească. Consider că noi toți trebuie să contribuim la schimbarea mentalității, să acordăm o atenție mai mare încurajării muncii.
(P)
