Zgomotul asurzitor provocat de așa-zișii colindători cu darabane și cu blănuri de urși a devenit în ultimii ani ceva obișnuit pe străzile Galațiului, în preajma sărbătorilor de iarnă.
Încep foarte devreme, încă din primele zile ale lunii decembrie. Departe de tradiția autentică a colindelor, care ar trebui să aducă liniște sufletească și bucurie, aceste manifestări de stradă par să fie mai degrabă o demonstrație de forță a decibelilor, decât o celebrare a spiritului Crăciunului care se apropie.
Aceste grupuri, adevărate bande înarmate cu darabane de mari dimensiuni și uneori cu difuzoare portabile, transformă străzile, în special pe cele din interiorul cartierelor, pe unde Poliția Locală este aproape invizibilă, într-un bâlci ieftin, care nu are nicio legătură cu tradiția. Zgomotul produs prin loviturile puternice aplicate în ritm infernal și repetitiv (întotdeauna este același ritm!) se aud de la foarte mare distanță și provoacă disconfort majorității locuitorilor din zonele pe unde bântuie “ursarii”. Apartamentele din blocurile cartierelor muncitorești construite în perioada comunistă se transformă în adevărate cutii de rezonanță, propagând și amplificând aceste zgomote.
În locul emoțiilor pozitive, zgomotul produs de darabane sau de tobe provoacă iritare, în special persoanelor care încearcă să se odihnească după o zi istovitoare de muncă, spre exemplu, sau care pur și simplu vor să se bucure de un moment de liniște. Niciodată nu au în dotare o singură darabană. Sunt cel puțin două, pentru ca efectul să fie amplificat!
Rareori îi reclamă cineva, din motive mai mult sau mai puțin sărbătorești: “Ăsta e Crăciunul, n-ai ce să le faci!”. “Unde să reclam? La poliție? Ca să râdă ăia de mine? Fii serios!”. Cam acestea sunt reacțiile cetățenilor.
Din păcate, acești "colindători” justifică zgomotul infernal sub pretextul unor tradiții românești, dar în marea majoritate a cazurilor spiritul autentic tradițional este evident înlocuit cu circul de prost gust. Unii îi răsplătesc cu bani sau cu alcool. Îi poți vedea apoi de foarte multe ori prin cârciumile cu “păcănele”, după ce reușesc să adune ceva bani.
“Ce frumos! Ia uite ce frumos joacă urșii!”, spun alții, deși “colindătorii” nu sunt îmbrăcați cu nimic din ce ar putea fi considerat un port tradițional. Un combinezon de protecție de culoare albă, o pălărie și o centură tricoloră nu înseamnă tradiție, ci kitsch.
Există legislație și reglementări privind manifestările de acest tip, privind tulburarea ordinii şi liniştii publice (infracțiune) sau limita maximă a decibelilor într-un oraș european cum e considerat Galațiul, dar se pare că nu prea are cine să vegheze și la aplicarea legislației.
Există în social media o filmare devenită virală, în care un polițist local sparge darabanele unor astfel de “colindători” și în care apare și primarul sectorului 5 din București, Vlad Popescu Piedone, care se laudă că îl demite pe polițistul cu manifestări “de maimuță” (citat din declarația primarului). Acțiunea polițistului este evident abuzivă, dar decizia primarului este una luată “pe genunchi”, în condițiile în care măsura de demitere a polițistului nu este urmată de nimic altceva, încurajând astfel deranjarea ordinii și mai ales a liniștii publice.
Spiritul Crăciunului și al altor sărbători de iarnă ar trebui să fie despre armonie, despre liniște, și nu despre zgomot, nervi și frustrare.
