Uneori, plimbarea pe străzile Galaţiului ne prilejuieşte şi întâlniri vizuale surprinzătoare. În toată vâltoarea ultimelor luni, pline de declaraţii politice care de care mai belicoase pe subiectul NATO şi protecţia pe care alianţa i-o oferă României, uităm că, pentru români, NATO este mai mult decât o entitate abstractă, care, de undeva de deasupra noastră, veghează la intregritatea frontierelor şi a spaţiului aerian, din ce în ce mai des vizitate, în ultima perioadă, de drone ruseşti (şi ce altceva o mari zbura pe la bariera sunetului şi nu ştim noi).
Aşa de mult a intrat apartenenţa noastră la NATO în conştiinţa românilor încât, iată, îşi face simţită prezenţa şi în celebra de acum "pungă cu pungi", pe care fiecare dintre noi, că recunoaşte sau nu, o are pe acasă. Şi, iată, într-o zi de la jumătatea lui martie, într-un oraş de pe frontiera estică a UE, o gospodină a luat sacoşa cu sigla NATO la purtare, în drumurile-i casnice.
O dovadă clară că NATO e în toate (şi, spre liniştea noastră, aşa ar trebui să rămână).
