Chiar dacă guvernanţii vorbesc de "măriri de salarii" şi "debirocratizare", trecerea sarcinii plăţii contribuţiilor sociale obligatorii (CAS şi CASS) de la angajat la angajator va lăsa în buzunarele salariaţilor venituri nete mai mici cu câteva milioane de lei vechi. Pentru a compensa această diferenţă, angajatorii ar trebui să pună aproximativ 22,75 la sută în plus la salariile angajaţilor, însă nimeni nu poate garanta că lucrul acesta se va întâmpla. Dacă în mediul bugetar lucrurile se pot regla pe linia administraţiei publice, în mediul privat rămâne de văzut cum vor fi convinşi patronii să aplice creşterile în cauză.
Decizia de a muta cu totul plata contribuţiilor la pensii (CAS) şi sănătate (CASS) în sarcina angajatului, începând de la 1 ianuarie 2018, a fost anunţată de Ministerul Finanţelor la sfârşitul lunii iulie, printr-un comunicat oficial: "Nivelul contribuţiilor sociale obligatorii urmează să se diminueze cu 4,25 puncte procentuale, respectiv de la 39,25 la sută la 35 la sută. De asemenea, cu aceeaşi dată de 1 ianuarie 2018, se are în vedere reducerea cotei impozitului pe venit de la 16 la sută la 10 la sută. Aceste contribuţii vor fi datorate de către angajat, însă obligaţia stabilirii, reţinerii şi plăţii acestora către bugetele de asigurări sociale va reveni, în continuare, angajatorului".
Desigur, o întrebare ar fi de ce a luat Guvernul decizia de a face această trecere? Executivul spune că astfel face un pas spre respectarea promisiunii din Programul de guvernare privind debirocratizarea sistemului de impozitare. Practic, lăsând la o parte impozitul pe venit, pe salarii s-ar aplica doar CAS şi CASS, ambele plătite de angajat. Pe de altă parte, "gurile rele" spun că este vorba doar de un artificiu fiscal demn de Houdini, prin care se maschează în procente multe (ca salariu brut) creşterile salariale mult mai mici (ca salariu net) din sistemul bugetar. Exemplul clasic este cel al salariilor din învăţământ, unde ar urma să se aplice o creştere de 25 la sută din ianuarie, dar, prin aplicarea noii sarcini fiscale pe angajat, creşterea reală a salariilor nete va fi în jurul de doar 4 la sută.
Pe de altă parte, dacă în sistemul bugetar, chiar şi cu aceste "scamatorii" fiscale, tot se va putea vorbi de o creştere salarială reală, în mediul privat este foarte posibil ca unii dintre salariaţi să se trezească cu veniturile serios ciuntite. Să luăm, pe cifre concrete, câteva exemple.
Ce rămâne din salariul brut de 3.000 lei
Să presupunem că un salariat are un salariu brut de 3.000 lei (apropiat de salariul mediu brut la nivelul judeţului Galaţi - n.r.). La această sumă, în prezent, sarcina plăţii contribuţiilor sociale, dar şi a contribuţiilor pentru şomaj (CFS) sunt împărţite între angajat şi angajator. Per total, angajatorului îi revin taxe de 22,75 la sută din salariul brut (CAS - 15,8 la sută, CASS - 5,2 la sută, CFS - 0,5 la sută, Concedii şi Indemnizaţii (CCI) - 0,85 la sută, Creanţe salariale (FGPCS) - 0,25 la sută şi Fondul de risc şi accidente (AMBP) – 0,15 la sută). Prin urmare, la un salariu brut de 3.000 lei, angajatorul va plăti taxe de 684 lei, iar în total costurile sale vor fi de 3.684 lei.
În cazul angajatului, în prezent, din salariul brut de 3.000 lei trebuie să scadă 16,5 la sută reprezentând contribuţii sociale şi şomaj (CAS - 10,5 la sută, CASS - 5,5 la sută, CFS - 0,5 la sută), în total 495 de lei. Apoi, se aplică impozitul de 16 la sută pe venit, adică se mai taie aproape 401 lei. Aşa se face că un salariat rămâne din salariul brut de 3.000 lei cu un salariu net de 2.104 lei.
Prin trecerea contribuţiilor sociale (CAS şi CASS) exclusiv în sarcina angajatului, cum se doreşte de la 1 ianuarie 2018, angajatul va avea, la un salariu brut de 3.000 lei, contribuţii sociale de 35 la sută, adică 1.050 lei. Dacă se pune în aplicare şi scăderea impozitului pe venit de la 16 la 10 la sută, din venitul brut de 1.950 lei va rămâne un salariu net de 1.755 lei. Prin urmare, la banii cu care angajatul rămâne în mână, ar apărea o diferenţă de nu mai puţin de 350 lei faţă de suma încasată în prezent! Pentru a compensa această diferenţă, angajatorul ar trebui să transfere cota sa de 22,75 la sută reprezentând contribuţiile sociale plătite în prezent (aproape 690 lei) în salariul brut al angajatului.
Problema e că rămâne la latitudinea angajatorului dacă va păstra pentru el câştigul provenit din mutarea contribuţiilor către angajat sau daca va fi de acord să mărească salariul brut al angajatului, astfel încât acesta să rămână cu salariul net neschimbat. Iar dacă în sistemul bugetar merge să majorezi salariile prin ordonanţă de urgenţă, nu acelaşi lucru se poate întâmpla în mediul privat, unde statul nu poate impune companiilor să le dea angajaţilor salarii mai mari sau mai mici.
Calcule la nivelul salariului minim
Dincolo de a lăsa piaţa muncii să se autoregleze prin cerere şi ofertă, singura măsură ce poate fi, eventual, luată este creşterea salariului minim pe economie. În prezent, urmând calculul prezentat anterior, dacă se iau în consideraţie şi o serie de deduceri personale (300 lei), la un salariul minim brut de 1.450 lei se ajunge prin scăderea unor taxe de 385 lei la un salariu minim net de 1.065 lei.
Pe noua metodologie, prin trecerea contribuţiilor sociale doar în sarcina angajatului, din salariul brut de 1.450 lei ar rămâne după plata unor contribuţii de 35 la sută (507,5 lei) şi a aplicării, la acelaşi nivel al deducerilor personale, a impozitului pe venit de 10 la sută (64,2 lei) un salariu net de 878 lei. Ar fi, aşadar, doar pe salariul minim net, în cele două variante de calcul, o diferenţă de 187 lei! Asta în timp ce angajatorul, pe partea lui, ar scăpa de taxe ce în total ajung cam la 333 lei! Bani pe care, foarte bine, ar putea, după cum am arătat, să-i ţină, pur şi simplu, în propriul buzunar.
Cum să dai cu o mână şi să iei cu două
În această situaţie, pentru a proteja veniturile persoanelor cu salarii mici şi pentru a forţa, cumva, mâna patronilor, Guvernul ia în calcul majorarea de la 1 ianuarie 2018 a salariului minim brut peste pragul-cheie de 1.783 lei (obţinut din însumarea actualului salariu minim brut - 1450 lei şi taxele pe acest salariu ce revin acum angajatorului - 333 lei). Ideea ar fi că, astfel, ar exista garanţia că, pe salariul minim, angajatorul va transfera în salariul angajatului suma echivalentă a contribuţiilor pe care nu le va mai plăti la stat, ceea ce, în final, va duce la reechilibrarea salariului minim net în jurul sumei de 1.070 lei.
Dacă va fi aşa, rămâne de văzut, pentru că mesajele venite din mediile decizionale au fost contradictorii. Chiar în momentul instalării, Guvernul Tudose a anunţat că doreşte, din 2018, să mărească salariul minim brut pe economie la 2.000 lei. Numai că, la scurt timp, din zona de decizie politică a coaliţiei de guvernare, prin vocea preşedintelui Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, s-a venit cu varianta potrivit căreia salariul minim brut va creşte în 2018 doar cu 100 lei, la valoarea de 1.550 lei. Această sumă ar fi, însă, cu 233 lei sunt pragul-cheie al salariului necesar acoperii integrale a transferului de contribuţii sociale de la angajator la angajat! Practic, s-ar da cu o mână şi s-ar lua cu două.
O variantă vehiculată în ultima perioadă ar fi aceea de a se mări salariul minim brut din 2018 la 2.000 lei, dar acest lucru să se facă în trepte, cu o fază intermediară a salariului în jurul sumei de 1.750 lei. Politic, ar însemna o creştere a salariului minim brut cu 300 lei, dar pe salariul net… nu ar interveni nici o modificare!
Dar lucrurile nu se opresc aici. Legat de toate aceste schimbări fiscale, o altă variantă vehiculată la nivel Guvernului, dar care nu a fost "bătută în cuie", este cea a neimpozitării salariilor de până în 2.000 lei. În acest caz, la un salariu brut de 3.000 lei s-ar plăti doar contribuţiile sociale de 35 la sută, iar salariul net ar fi de 1.950 lei. Desigur, şi în acest caz ar fi nevoie să se vină cu o completare din partea angajatorului la veniturile salariatului, pentru a se păstra nivelul vechiul salariu net, însă suma ar fi cu vreo 30 la sută mai mică.
Problema e că, dată fiind marea masă a salariaţilor, mai ales în mediul privat, care au salarii sub 2.000 lei, prin neaplicarea impozitului pe venit s-ar ajunge la un deficit bugetar uriaş, de ordinul miliardelor de lei, ceea ce ar duce Guvernul pe o pantă sinucigaşă din punct de vedere al finanţelor publice. Drept urmare, e puţin probabil că se va urma această cale, iar varianta de "a se umbla" la salariul minim brut pe economie rămâne o variantă mai probabilă. Oricum ar fi, trebuie să fim atenţi la aceste prestidigitaţii fiscale, pentru că, altfel, salarii mai mari vom avea… doar pe hârtie.
