Edili-şefi care şi-au recunoscut neputinţa de a conduce oraşul/ Ce-au lăsat în urmă primarii Galaţiului (I) (FOTO)
Foto: Galaţiul în anul 1992 - imagine donată Asociaţiei Pentru Renaşterea Galaţiului de către domnul Vasile Plăcintă (Facebook, Galaţii de odinioară))

Edili-şefi care şi-au recunoscut neputinţa de a conduce oraşul/ Ce-au lăsat în urmă primarii Galaţiului (I) (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(19 voturi)

Nu mai puţin de şapte primari - trei numiţi şi patru aleşi - au ajuns la cârma Galaţiului din ianuarie 1990 şi până astăzi. Ion Muşat, Florea Oprea, Pătraşcu Samoilă sunt nume necunoscute, poate, unora dintre gălăţeni. Sunt cei trei primari numiţi pe care oraşul i-a avut până la organizarea primelor alegeri locale democratice. Pentru că adesea auzim „Ce-a făcut primarul? / - N-a făcut nimic!”, pentru că Galaţiul nu este doar oglinda noastră, a gălăţenilor, ci şi a primarilor care i-au condus destinele, ne-am propus ca, pe parcursul unui serial, să încercăm să aflăm ce au lăsat notabil în urmă cei aflaţi vremelnic în postul de edil-şef al oraşului.

Chiar dacă mandatele lor au fost scurte, Ion Muşat, Florea Oprea şi Pătraşcu Samoilă trebuie să rămână în memoria cetăţenilor şi în istoria Galaţiului, dacă nu prin fapte, măcar prin vorbele spuse şi consemnate, la acea vreme, în ziarul „Viaţa liberă”.

Primarul care a lăsat în urmă o demisie

O demisie, asta a rămas în urma primului primar oficial post-revoluţionar al Galaţiului, inginerul Ion Muşat. Numit primar al municipiului Galaţi pe 10 ianuarie 1990, de către Consiliul Municipal al Frontului Salvării Naţionale Galaţi, acesta şi-a prezentat demisia pe 12 ianuarie 1990. În demisia publicată în ziarul „Viaţa liberă”, Ion Muşat explica motivele care l-au determinat să demisioneze şi pe care nu le-a prevăzut anterior: „climatul de violenţă şi agresivitate în care grupuri numeroase de cetăţeni îşi formulează revendicările de ordin social, ameninţând securitatea conducerii primăriei şi a funcţionarilor; imposibilitatea de a convinge cetăţenii că o parte din aceste revendicări nu pot fi rezolvate imediat şi nici prin ignorarea legilor existente”.

„Dată fiind complexitatea problemelor care trebuie rezolvate la Primărie, chiar şi în cadrul unui mandat provizoriu, mi-am dat seama că funcţia de primar trebuie exercitată de o persoană cu calităţi de decizie şi comunicare excepţionale, ceea ce nu este cazul la subsemnatul. Ca urmare, nu sunt în măsură să-mi îndeplinesc în condiţii optime atribuţiile de primar, existând riscul de a afecta astfel şi prestigiul Frontului Salvării Naţionale care m-a numit. Regret că nu am prevăzut din timp complexitatea problemelor de rezolvat, ceea ce mi-ar fi dat posibilitatea să-mi declin competenţa înainte de numire”, mărturisea Ion Muşat în demisie.

Între Universitate şi Primărie

„Am avut un primar de o zi în ianuarie, după care, aproximativ o lună şi jumătate nu am avut nici un primar, iar din luna martie, pe postul de primar a fost desemnat profesorul universitar Florea Oprea. Acesta a încercat, în măsura în care a putut, împărţindu-se între Universitate şi Primărie, să rezolve problemele. Dar nu a prea reuşit, pentru că ele presupuneau şi timp, şi concentrare maximă. Mare parte din sarcinile administrative au fost preluate tocmai din această cauză de CPUN-ul municipiului”, declara despre predecesorul său, în ziarul „Viaţa liberă”, cel de-al treilea primar numit al Galaţiului, inginerul Pătraşcu Samoilă.

După Revoluţie şi până la desemnarea acestuia în funcţia de primar, pe 2 iulie 1990, Primăria Galaţiului fusese, după cum consemna presa locală „o instituţie fantomă”. Iar problemele oraşului erau dificile, dar nu din cauza „moştenirii” lăsate de Florea Oprea. Pentru că nu se putea asigura decât 40 la sută din necesarul de apă potabilă al oraşului, cartiere întregi primeau apă cu program: două ore dimineaţa, două ore după-amiaza. Iar Galaţiul începea să devină un oraş de tablă, din cauza privatizării haotice.

20 de luni de mandat

După 20 de luni de mandat, întrebat cu ce sentimente părăseşte Primăria, Pătraşcu Samoilă răspundea: „Nu de satisfacţie. În primul rând, n-am realizat tot ce mi-am dorit”. „Practic ,activitatea s-a axat pe câteva priorităţi - drumuri, iluminat, salubrizare şi spaţii verzi. În mare parte este adevărat că nu am reuşit să întreţinem şi să avem drumuri bune. Dar fondurile alocate şi preţurile materiilor prime, în continuă creştere, nu ne-au permis să acţionăm decât la 30 la sută din necesarul oraşului. Ne-am limitat la zona centrală, ieşirea din oraş, cam 90.000 de metri pătraţi din suprafaţa totală a drumurilor a fost întreţinută. Şi apoi calitatea drumurilor este în totalitate foarte, foarte proastă, asfaltul este de proastă calitate. Apoi s-a mărit numărul de parcări în oraş cu peste 550 de locuri pe cheltuiala Primăriei - în Complexul Ancora, în Ţiglina II, în Micro 20, Mazepa II. S-au întreţinut cele şapte intersecţii semaforizate, s-a semaforizat intersecţia bulevardului Coşbuc cu strada Basarabiei şi este în curs de executare semaforizarea din bulevardul Coşbuc cu strada Tecuci.

Una dintre problemele importante, dar costisitoare ale Primăriei, a fost iluminarea oraşului - dacă în 1989 în municipiu erau 2.500 locuri de iluminat, acum s-a ajuns la 6.500”, declara primarul. Numai că, pentru un iluminat optim, ar fi fost necesare 9.000 de becuri!

Cât despre curăţenia Galaţiului, primarul recunoştea că nu este mulţumitoare şi era convins că nici viitorii primar nu vor putea face mai mult. Întrebat despre modul în care arăta oraşul, replica sec: „S-a vorbit de dughenizare, dacă nu se făcea, nu exista fenomenul privatizării”.

Precizând că locuieşte tot la etajul opt al unui bloc şi are aceeaşi maşină cumpărată înainte de a ocupa această funcţie, primarul Samoilă Pătraşcu mărturisea: „Am făcut tot ce mi-a stat în putere să rezolv problemele unuia dintre cele mai grele oraşe din ţară. Primarul nu trebuie să fie gunoierul oraşului. La ora actuală, fără superioritatea electorală datorată unei formaţiuni politice, un primar oarecare nu va putea rezolva problemele. Atâta timp cât primarul va rămâne în mentalitatea cetăţenilor cel care împarte case, butelii şi căldură, va ieşi oricum din competiţie ca o persoană compromisă. Pentru că nu are cum mulţumi pe toată lumea. Cetăţenilor acestui oraş le doresc, măcar de la an la an, să trăiască un pic mai bine - asta stă în mare măsură în mâinile lor”.

Dacă urarea ultimului primar numit al Galaţiului s-a împlinit sau nu, vom afla în episoadele următoare.

Sursa fotografiilor şi explicaţii:

1. Galaţiul anului 1992 - imagine donată Asociaţiei Pentru Renaşterea Galaţiului de către domnul Vasile Plăcintă (Facebook, Galaţii de odinioară);

2. Acoperişul Casei de Cultură a Sindicatelor, Băncile în construcţie în 1992 - imagine donată Asociaţiei Pentru Renaşterea Galaţiului de către domnul Vasile Placintă (Facebook, Galaţii de odinioară);

3. Galaţiul de sus (Arhiva VL);

4. Prof. dr. doc. ing. Florea Oprea (Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi);

5. Ing. Pătraşcu Samoilă;

6. Pătraşcu Samoilă, candidat la Primăria Galaţi în 2000;

7. Fostul Grand Hotel, în care a funcţionat Primăria municipiului Galaţi;

8. Vechea firmă a Primăriei Galaţi;

9. Imagine de arhivă cu fostul sediu al Primăriei Galaţi.

Citit 23454 ori Ultima modificare Joi, 24 Octombrie 2019 14:36

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.