Gâlceava gospodarului cu lumea viitorului. Politicieni „cu capul în cutie” (FOTO)
Foto: Marian Calestru

Gâlceava gospodarului cu lumea viitorului. Politicieni „cu capul în cutie” (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(44 voturi)

O privire rapidă asupra clasamentului celor mai bogaţi oameni din lume relevă un adevăr fundamental pentru economia modernă a lumii: succesul le aparţine celor cu idei inovatoare, reprezentanţii businessurilor tradiţionale fiind depăşiţi net în ultimii ani. Spre exemplu, în domeniul auto, Elon Musk, proprietarul companiei de maşini electrice Tesla, şi-a majorat averea de la 14 la 150 miliarde de dolari din 2017 încoace, în timp ce acţionarii majoritari ai concernului BMW, Stefan Quandt şi Susanne Klatten, abia au urcat, împreună, de la 38 la 48 miliarde de dolari. În comerţ, Jeff Bezos, propulsat de gigantul online Amazon, a ajuns de la 73 la 177 miliarde de dolari, deşi a trecut printr-un divorţ care i-a redus averea cu peste 50 miliarde de dolari. În zona comercială clasică, Armancio Ortega, proprietarul magazinelor Zara, a crescut de la 71 la "numai" 77 miliarde de dolari şi a anunţat că închide zeci de magazine, iar Dieter Schwarz, deţinătorul brandurilor Kaufland şi Lidl, a ajuns de la 17 la 37 miliarde de dolari. Toate aceste date se referă la intervalul 2017-2021, unul foarte scurt pentru dezvoltarea unei afaceri, însă creşterile celor care au optat pentru un business neclasic sunt impresionante şi demonstrează fără drept de apel victoria afaceristului vizionar asupra celui "gospodar". Atât Musk, cât şi Bezos au ales să-şi dezvolte afacerile gândind strategii neconvenţionale, aşa numitele "outside the box" (în afara cutiei).

Avantajaţi de conjunctură

Pe meleagurile noastre, ne place să ne lăudăm cu viteza internetului fix, care în România este cea mai mare din Europa şi una dintre cele mai mari din lume. Acest lucru este conjuctural şi a fost posibil pentru că, la momentul introducerii internetului pe scară largă la noi, tehnologia prin cablu de cupru era deja depăşită, astfel că am trecut direct la fibră optică. În multe ţări europene, internetul a fost introdus pe vremea "cablului" şi a rămas încă la acest nivel, astfel că vitezele de navigare sunt net inferioare. România nu a făcut practic niciun efort pentru acest internet de mare viteză, ci a beneficiat de avansul tehnologiei, dar şi acesta este un exemplu că vizionarul bate gospodarul.

Din păcate, românii n-au înţeles mare lucru până acum din tot ce se petrece în lumea ultimilor ani, iar la noi gospodarul continuă să fie cel apreciat. Preferăm să ni se facă drumuri, nu aeroporturi, să ni se asfalteze străzi, nu să gândim un sistem de trafic inovator, ne place în general tot ce vedem cu ochii noştri astăzi, fără să ne gândim cât de depăşite vor fi aceste lucruri peste numai câţiva ani.

Sunt şi excepţii, mult mai puţine însă decât ar trebui, de genul firmei UiPath, care a ajuns să valoreze zeci de miliarde de dolari la bursa din New York, la doar câţiva ani de la înfiinţare.

Un alt exemplu recent am putut vedea chiar la negocierea Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), unde specialiştii Comisiei Europene n-au înţeles de ce ne trebuie nouă alimentare cu gaze prin sate sau sisteme de irigaţii clasice, în condiţiile în care în ţările occidentale aceste lucruri există de mult şi acum deja se caută alternative pentru a le înlocui. Este şi greu de conceput că ţara care are una din cele mai mari rezerve de gaz din Uniunea Europenă nu are un sistem de distribuţie foarte bine pus la punct. Aceeaşi nedumerire, evident, şi în cazul fostului "grânar al Europei".

Investiţii depăşite de vremuri

Să ne apropiem acum de noi şi de-ale noastre. În ultimii ani, în Galaţi, s-a investit destul de mult, atât în oraş, cât şi în judeţ, cea mai mare parte a banilor provenind din fonduri europene. Una dintre problemele majore ale acestor investiţii este exact cea despre care discutăm, atragerea şi direcţionarea banilor către investiţii depăşite de vremuri. În goana după bani, n-a mai stat nimeni să analizeze că multe dintre aceste fonduri s-au atras şi s-au cheltuit doar de dragul de a se cheltui şi că ar fi fost mult mai eficient să fie găsite investiţii care ne-ar fi putut aduce beneficii pe termen lung. Pentru că investiţiile inteligente atrag investiţii, iar banii obţinuţi din taxele nou-veniţilor în peisajul economic local ne-ar fi permis să rezolvăm şi necesităţile curente, pentru care am tocat o mulţime de fonduri.

Construim, spre exemplu, blocuri pentru medici, în speranţa că vom atrage specialişti în oraş datorită unei chirii subvenţionate de 2-300 de lei, în condiţiile în care suma respectivă nu reprezintă un impediment pentru salariul unui cadru medical. S-au făcut, de altfel, investiţii uriaşe în modernizarea spitalelor, dar gălăţenii tot la "trenul de Bucureşti" apelează atunci când se îmbolnăvesc, iar planurile unui spital regional modern stau prin sertare de vreo 15 ani. Cârpim de zor diverse drumuri judeţene - foarte distruse, ce-i drept - în loc să gândim o rută alternativă la şoselele aglomerate care trec prin mijlocul satelor şi duc inevitabil la accidente de circulaţie, capitol la care suntem primii în Europa. Aeroport avem doar pe hârtie, la un tren metropolitan nici măcar nu s-a gândit nimeni, iar primul drum de mare viteză este abia în proiect, la mai bine de 30 de ani de la Revoluţie. Am construit, în schimb, piste de biciclete pe mai multe drumuri judeţene, doar, doar s-o face vreun prolog din Turul Franţei de la Barcea la Movileni. S-a reparat cu mult tam-tam Farmacia Ţinc, ca să constatăm peste zece ani că are nevoie de o nouă reabilitare. S-au făcut pânzare, caleşti festive şi o mulţime de alte chestii prin care doar s-au tocat bani aiurea. Iar, mai nou, vrem telegondolă. Recent, am avut surpriza să vedem inudate parcarea de la Spitalul Judeţean şi o secţie a Spitalului de Boli Infecţioase, obiective abia inaugurate. Dintre proiectele Consiliului Judeţean, doar noul Muzeu de Arte Vizuale poate fi trecut în categoria investiţiilor "outside the box", deşi potenţialul turistic al Galaţiului e departe de a fi unul de top şi cu o singură floare nu se va face primăvară.

Informatizarea dosarului cu şină

În oraş, cei mai mulţi bani s-au dus pe asfaltări şi modernizări de străzi, într-o perioadă în care tot mai multe oraşe ale lumii încearcă să scoată traficul în afara zonelor centrale. S-a renunţat la sistemul centralizat de termoficare, chiar dacă foarte costisitor la Galaţi, în condiţiile în care tendinţa europeană este… centralizarea. S-a construit acum câţiva ani o şcoală, care apoi a fost abandonată din lipsă de elevi. S-a tot cârpit sistemul de canalizare ani la rând, pentru ca acum să se facă din nou practic de la zero. Şi oricum, după cum s-a văzut în ultimele zile, nu face faţă intemperiilor. S-a modernizat Parcul Rizer, ca mai apoi să fie distrus. S-a făcut port de ambarcaţiuni, care a fost spulberat de gheţuri în prima iarnă mai serioasă. S-a făcut o parcare pe Drumul de Centură în care nu parchează mai nimeni. S-a realizat un sistem inteligent de management al traficului, celebra "undă verde", care are un "IQ" de tot râsul. S-au asfaltat străzile din Valea Oraşului, dar acestea se inundă în continuare, la fiecare ploaie mai serioasă. S-au demolat garaje şi s-au asfaltat zeci de parcări clasice prin cartiere, când se puteau face parcări multietajate şi ar fi rămas şi teren pentru spaţiile verzi, la care suntem "primii" în Europa pe hârtie, pentru că punem la socoteală cimitirele, bălţile şi maidanele. S-au făcut o mulţime de informatizări de diverse tipuri, dar gălăţeanul tot cu dosarul cu şină umblă pe la mai toate instituţiile. De borduri şi panseluţe nu mai vorbesc, pentru că astea sunt probabil simple datorii electorale, neputând fi încadrate nici măcar la categoria "gospodar". A existat, e drept, şi un proiect "outside the box", tunelul pe sub Dunăre, dar a fost ucis înainte de a fi început. Ar mai fi de menţionat Parcul de Soft, iniţiat ca un veritabil motor tehnologic al oraşului şi închis din cauze de conducere politicianistă. Şi Parcul Industrial ar fi putut însemna un atu al Galaţiului, însă el n-a atras niciun investitor în cei peste zece ani de existenţă, deşi în alte oraşe mari este pur şi simplu bătaie pe o bucată de teren din astfel de parcuri. Ne uităm acum cu interes la proiectele de modernizare de la Uzina de Apă şi de pe Faleză, care chiar ar putea reprezenta investiţii pentru viitor.

Prin sate, s-au asfaltat o mulţime de drumuri, care au fost sparte câţiva ani mai târziu, pentru a se trage conducte de apă şi canalizare. S-au făcut săli de sport în localităţi în care nu există apă curentă. S-au construit toalete exterioare la preţuri exorbitante pentru şcoli, pentru ca apoi să fie abandonate pentru a se construi altele, în interiorul clădirilor. S-au făcut parcuri comunale la margine de sat, în care nu se relaxează nimeni, pentru că e prea obositor drumul până acolo. S-au făcut şcoli noi care stau cu lacătul pe uşă, pentru că n-a numărat nimeni viitoarea populaţie şcolară din respectivele sate. S-au făcut pieţe de peşte care n-au văzut nici măcar o coadă de oblete. Şi exemplele pot continua pe pagini întregi, pentru că sunt extraordinar de multe investiţii făcute fără cap sau, mai bine zis, cu capul adânc înfipt… în cutie.

Cine rupe gura târgului?

Un alt actor care ar trebui să fie important într-un oraş modern, mediul universitar, a atras o mulţime de bani în ultimii ani, însă mai toţi au fost cheltuiţi doar pentru a le oferi cadrelor didactice un supliment financiar, interesul oraşului fiind undeva spre coada listei de priorităţi. S-au făcut astfel laboratoare moderne în care nu învaţă nimeni, s-au cipat periodic sturionii care ajung pe mesele pescarilor din Deltă, s-au făcut cercetări în care s-au "descoperit" roata şi apa caldă, însă nimic care să denote viziune, lucru de care universitarii ar trebui să fie preocupaţi în primul rând. De câteva luni, responsabilul universităţii cu atragerea de fonduri europene a devenit city manager, însă n-am auzit încă de vreun proiect al său care să rupă gura târgului.

În port se construieşte un terminal multimodal, care poate fi un proiect "outside the box", dacă speranţele referitoare la creşterea numărului de containere transportate pe Dunăre se vor adeveri, dar şi un eşec de proporţii, în caz că traficul se va menţine la nivelul actual foarte redus.

Nici din fondurile accesate de firmele private gălăţene n-am auzit să se fi născut vreun business de mare succes, ci doar afaceri de familie, aflate în general la pragul de subzistenţă.

E bun şi "gospodarul" la casa omului, nu zic nu, dar atâta timp cât chiar se gospodăreşte şi face rost de bani pentru treburile ce trebuie rezolvate pe lângă casă. Însă când toate fondurile importante, europene sau nu, se cheltuiesc exclusiv ca să ai ce pune pe masă, deşi este evident că se dărâmă casa pe tine, ceva nu e în regulă şi trebuie îndreptat.

Aşa că scoateţi capul din cutie, domnilor!

Citit 34208 ori Ultima modificare Marți, 29 Iunie 2021 08:41

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.