TOT (la mormântul profesorului Sorin Cerneschi - Respect!)

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

şi dinspre „tot” asculţi întruna:/ „sunt eu... ştii cine... îţi trimit

tot ce visezi fără oprire,/ de la-nceput, frumos, curat,

tot ce râvneşti fără prihană,/ cum sanctitatea unui schit,

cum lacrima de adâncime/ când stele proaspete (nu) cad !!!”

şi-ţi pare floare la ureche/ să tot pândeşti, să tot aştepţi,

să tot suspini pe ceste margini/ de timp, de vreme şi de loc,

să strigi că tu eşti norocosul/ din lumea celor strâmbi şi drepţi,

să spui la toţi, să spui la toate,/ triumfător: „nu mă mai joc !!!”

şi când mai vezi câte o steauă/ cum se desprinde ca un fruct

bătut de soartă şi de oameni,/ şi cade fumegând prin sat,

şi umblă pe genunchi, şi cere/...să zici că-i substantiv defunct,

s-o pierzi, s-o ştergi din socoteală,/ să crezi că nu-i adevărat !!!

şi când aştepţi şi-aştepţi întruna.../ şi nici nu te mai uiţi la ceas,

şi sigur ştii că vine clipa/ dinspre adânc şi dinspre nalt,

că vei primi tot ce se cade/ celui ce-i ultimul rămas -

dinspre „nimic” asculţi năprasnic:/ „nu este el! e celălalt !!!”

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

 
Citit 6247 ori Ultima modificare Duminică, 01 Martie 2020 13:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.