Forumul Economic Mondial de la Davos şi-a închis ediţia 2026 fără o participare la vârf a României, preşedintele Nicuşor Dan declarând că nu umblă teleleu prin lume când are treburi mai importante de rezolvat în ţară. Care sunt treburile alea foarte presante care ar putea justifica absenţa de la reuniunea celor mai importanţi lideri ai planetei nu vom afla, probabil, niciodată, aşa cum nu vom afla nici de ce s-au anulat alegerile prezidenţiale de acum un an.
Dincolo de ironiile şi glumele care au umplut internetul, este clar că absenţa preşedintelui de la Davos reprezintă un eşec major al consilierilor săi (mai sunt încă în funcţie?), care n-au reuşit să-i alcătuiască o agendă cel puţin decentă, pentru că nu te poţi duce în Elveţia doar ca să-i admiri Alpii, când în jurul tău roieşte protipendada mondială. În lipsa lui Nicuşor Dan, România a fost reprezentată de miniştrii Oana Țoiu, Dragoș Pîslaru şi Bogdan Ivan, plus consilierul prezidențial Radu Burnete. Şi poate nu s-au dus doar să privească munţii...
Cea de-a doua ştire a săptămânii venită dinspre Cotroceni este primirea invitaţiei americane de a face parte din Consiliul pentru Pace, un organism cu ajutorul căruia Donald Trump vrea să ia faţa Naţiunilor Unite. Aşa cum ne-a obişnuit, preşedintele SUA, care priveşte politica externă ca o uriaşă investiţie imobiliară mondială, nu face nimic pe gratis, iar "invitaţia" costă nu mai puţin de un miliard de dolari. Suma de plată este una foarte importantă, iar părerile sunt împărţite. Dacă luăm în considerare că americanii, prin NATO, sunt principalul garant al apărării României, banii s-ar putea achita fără probleme, eventual din economiile făcute prin mult-promisele restructurări ale sistemului de pensii speciale şi ale administraţiei. Pe de altă parte, "valurile" de indignare stârnite de cele numai câteva zeci de milioane acordate Ucrainei pentru a rezista în faţa Rusiei nu anunţă o decizie tocmai uşoară.
Una peste alta, însă, numai circa 60 de state din cele aproape 200 ale lumii au primit astfel de invitaţii, aşa că se poate spune că România se află într-o poziţie privilegiată, printre meseni, nu pe masă, în meniu, aşa cum se întâmplă cu restul mapamondului, printre care se află şi ţări extrem de importante, inclusiv din Europa de Vest.
