te-ai dus, bătrâne hâtru şi cuminte.
te-ai dus...şi ai lăsat singurătatea fără matale.
până la capăt am să-mi aduc aminte
cum te vedeam şi te auzeam pe deal şi pe vale,
cum trebăluiai prin grădină şi prin ogradă
şi pe toate coclaurile pe care le-ai sfinţit cu sapa,
nu cumva să se împiedice apa
în care ai plâns cu toţi pământenii şi cu dumnezeu,
aşa, să nu sece fântânile niciodată,
să învăţăm şi să ştim ce înseamnă sete la bine şi la greu.
te-ai dus în cealaltă singurătate,
unde te aşteaptă femeia matale şi părinţii noştri,
unde te aşteaptă ţăranii plecaţi pe apucate.
să le spui tuturor că suntem sănătoşi,
cum au vrut şi cum s-au rugat pentru noi până la moarte.
te-ai dus acolo, unde nu există nici înapoi şi nici înainte.
mergi cu bine, bătrâne hâtru şi cuminte.
