LA PLIMBARE [schepsis peripatetic]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc

să vin şi să stau printre dumneavoastră

din când în când/ – vin de dincolo de ceresc,

dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră,

care m-a trimis pe pământ

să vă umblu prin grădină şi prin ogradă,

fără sfială şi fără teamă,/ ca pe drumul mare,

pe unde (n)-am mai fost o/dată,

să vă aduc aminte cum şi ce mă cheamă

să vă scot ochii la plimbare

 

prin necunoscutul fără de păcate

va să ne plimbăm în linişte şi cu aleasă

credere în fiecare/ – în fiecare stea care (nu) cade

şi care a fost şi este şi poate fi mireasă

deloc ne/întâmplătoare

pentru ori/cine îşi pune sufletul pe tavă,

drept ofrandă şi merinde/ în sens dumnezeiesc –

fără apucături de iudă şi caiafă –

fiindcă nimic nu se mai cumpără/vinde

pe acest ne/greşit pământesc

Citit 10328 ori Ultima modificare Joi, 03 Septembrie 2020 18:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.