PSALMUL BUNULUI-RĂMAS [în memoria poetului Rodian Drăgoi]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) am început să nu mai vreau, să nu mai pot

rămâne-aici, mă duc la loc, la timp, la mod,

mă nalţ încet, încet, încet/ - ştiu că sunt singurul poet

care-a (de)scris pământul tot şi cerul tot (!)

(!) a fost adânc pe sus, a fost înalt pe jos

cuvântul meu prea(ne)milos, (prea)credincios -

mi-a arătat cum să nu cad/ nici din rotund, nici din pătrat,

cum să rămân sclav de candori şi majestos (!)

(!) cuvântul meu - cel de la voi şi pentru voi,

prieten bun şi blând în pace şi-n război -

mi-a spus hotarnic şi mereu:/ nimic nu-i fără dumnezeu,

e-n veac de veacuri... şi acuma... şi apoi (!)

(!) vă scriu pe ţărnă psalmul bunului-rămas -

clipa mi-a fost întotdeauna cât un ceas:

mă nalţ încet, încet, încet/ - ştiu că sunt singurul poet

în orice timp, în orice loc şi-n orice caz (!)

(Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou")

Citit 10423 ori Ultima modificare Marți, 09 Martie 2021 18:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.