dacă mă laşi să te sărut pe toată/ înmiresmarea sufletului tău,
îţi scriu cea mai înaltă poezie/ şi te aştept deseară, la pârău,
cu luna răsărită şi stăpână/ pe întuneric şi pe ochii mei,
cu gândul că te-apropii printre sălcii/ şi ştii că vreau... şi ştiu şi cred că vrei
pârăul încă merge, încă merge - / în şopotirea lui parcă te-aud
chemându-mi arătarea dinspre locul/ înmărmurit al timpului trecut,
dinspre născare spre singurătate,/ adică spre continuul prezent -
dacă mă laşi să te sărut pe toată,/ jur c-am să fiu întruna repetent
