Învăţătorul meu m-a învăţat
cum să primesc şi cum să-mi dau citire
la naştere şi moarte... cum să trec
pe linia precară şi subţire
dintre acestea, spre adânc, spre nalt,
în rugăciune simplă, cuvioasă,
de ploaie şi zăpadă pentru grâu...
şi cum să stau cu fulgerul la masă!
Învăţătorul meu m-a dezvăţat
să nu-mi opresc pierzania-n clondire,
să nu mă uit la cel de sus când jos
e trist şi n-are cine să se mire,
când cel de jos e orb şi surd şi mut,
şi-şi pune-n cârd cu vrajba, cu păcatul,
în loc să vadă şi s-audă cum
nu este el, ci (totdeauna)-i altul!
Învăţătorul meu m-a învăţat
cum literă-i şi cifră-i fiecare...
şi cum să beau (frumos) înalt şi-adânc,
şi-n veac de veac să fug de vindecare!
