(pentru Mariana Cujbă-Ionescu, dincolo şi dincoace de lume)
A fost o Dată ca nici o Dată...
frumoasă la trup şi la suflet şi la gândit,
în cătunul Zimbru(lui) cu un singur drum,
cu o mână de oameni, cu trei fântâni şi un schit!
În fiecare dimineaţă cobora dintr-o Carte
şi mergea frumos, la grădiniţă, la citit şi la scris,
şi la şcoală, şi la horă, şi la floare de câmp,
şi la tot ce nu era interzis!
Se ducea cu sapa şi netezea obrazul pământului –
pământul ei, şi al lui, şi al tău, şi al meu –
uite-aşa, Niciodată să nu se împiedice apa
în care a plâns Dumnezeu!
Apoi, în fiecare seară se suia într-o Carte
şi visa ce face, ce este, cum este şi ce se spune
despre această lume şi despre cealaltă,
despre soare-răsare-şi-apune!
A fost o Dată ca nici o Dată...
şi mai este şi Acum...deoarece nu a murit,
fiindcă o auzim pe cărăruile Zimbrului
cu o mână de oameni, cu trei fântâni şi un schit!
