Să trăiţi, bună ziua... domnule maior!...
sunt un trist şi bătrân cărăbuş cu motor,
retras în memorii de frunze-jugastru
din rediul cu zimbri, cu cerul albastru...
ajuns o apteră în vremuri meschine,
în ceasuri stricate, cu timpuri puţine...
dar gândul curat şi aşa mă mai mişcă
atunci, când veneau să mă facă morişcă
frumoşi cu ilene... şi ce jucărie...
şi ce bâzâială prin viu şi prin vie
eram toată viaţa mea scurtă şi tristă...
legat - printr-o aţă - de lumea precistă!
Sunt un fluture şui în livada matale,
năuc, fără aripi, cu patru pedale...
duc vis de mireasă-n extaz şi-n ispită
pe floare când gata-i acu să-şi deschidă
stamina-dulceaţă, adânca-i menire,
când mira pistilu-şi - cu stilu-i subţire -
încearcă logodna şi tabla-nmulţirii,
lăsându-şi nectar spre stigmatul plinirii!
Vă rog, lăsaţi-mă să trec la executare:
sunt perfect lămurit, nu mai am întrebare,
sunt poet fără aripi şi fără motor...
bună ziua, să trăiţi... domnule maior!
