Ce frumos mi-a dat mâna, atunci,
în primăvara aceea sobră şi tulburătoare...
era horă în sat, şi era şi duminecă,
şi numai păsări ascuţite şi lungi,
aşa, ca nişte linii aripate,
desenau văzduhul cu geometrii uşoare!
Am jucat ciuleandră, am jucat şotron,
am jucat veronică şi mihai,
am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat,
şi v-aţi ascunselea, şi noapte bună,
şi căderea din vis în păcat...
şi valsul dimineţii pe picioare de plai!
Apoi... a început să plouă... şi să plângă...
dumineca dispăruse cu noaptea-n cap...
am împărţit iubirea la doi
şi am plecat spre gara mică şi stângă...
aşa, cum plec şi acum, chiar acum,
la sfârşitul vieţii... să-i duc mâna înapoi!
