E mult pân-atunci! - se aude... şi zice:
e mult de atunci printre fire de iarbă,
printre fire de piatră... dar nu s-a sfârşit!...
mă uit: nu-s acolo!... mă uit: nu-s aice!...
e cald, foarte cald... şi începe să fiarbă!
Şi sunt chiar acum!... nu s-aude nimica!...
se vede cum fierbe, cum scade şi piere,
se vede aproape cum nu se mai vede!...
porneşte amurgul!... porneşte şi frica!..
şi ce-ndepărtare!... şi ce-apropiere!
Ce clocot!... e ultimul clocot!... nu pare
deloc să fi fost aşa mult prea/puţinul:
nici firul de iarbă, nici firul de piatră,
nici eu într-această vicleană-ntâmplare!...
ispita-i pedeapsă!... dulceaţă-i veninul!
Pun ochii pe jos şi pe sus... şi mă frige:
pandora-i o snoavă, lumina-i o chioară...
văd lacrimi pe irisul sfinxului trist!...
mă uit: sunt acolo!... mă uit: sunt ş-aice!...
şi-i rece... şi-i rece... şi-ncepe să moară!
