Tot umblând pe la Sintaxă şi pe la Morfologie.../ am visat că sunt Acolo, chiar lângă Dantelărie:/ pe stradela care vine dinspre bulevard, agale,/ şi dă-n strada care duce în I.L. Caragiale;/ chiar în colţ (pe colţ) în dreapta, cum te uiţi frumos şi tandru,/ dinspre stânga, şi-ţi apare o fereastră cu oleandru,/ cu muşcate foarte multe, unele chiar (re)muşcate;/ şi cu violete suple, pline cu sobrietate;/ dar şi cu vro şapte nalte orhidee serioase.../ de mă prinde ameţea ...

Toată viaţa ai citit şi ai dat lucrare scrisă la citire, dar nu ai reuşit niciodată să treci în clasa următoare! Ai rămas tot cu ochii în pământ şi în stele şi în psaltire, ai rămas tot cu sufletul legat de-un ghiocel şi de-o cicoare, ai rămas tot cu inima legată de-un fir de aţă şi cu gândul că n-o să ajungi nici măcar la postfaţă, darămite să vezi cum te ia ne/cuprinsul şi te duce la epilog măcar cum l-a dus pe genialul cel galben, Van Gogh! Şi doar ţi-am zi ...

Complicat? Nu, vi se pare! Pur şi simplu? Vi se pare!/ Floare la ureche? Sigur! Astăzi? Mâine? Cine ştie!!?/... Să începem chiar acuma! Aşadar şi prin urmare,/ poate fi Acesta gândul/visul spre Dantelărie??!"Grăbeşte-te încet, domnişoară de sticlă,/ să rămână egal între aripile tale!/... Nu are rost să ajungi în lumea Cealaltă,/ fără să te fi iubit cu picioarele goale!// Şi ziceai că va veni o vreme ploioasă/ până la sfârşitul copacilor, chiar până/ când fiec ...

numai sub salcâmul acela unde te-am aşteptat până la moarte, dar n-ai venit niciodată, am văzut şi am auzit cum se fac minunile într-această şi pentru această lume ne/vinovată numai sub salcâmul acela m-am rugat la dumnezeu să te aducă lângă mine şi să te convingi şi să te uimeşti că minunile nu sunt mari sau mici, dar sunt pentru oricine numai sub salcâmul acela am simţit gustul dulce al înfrângerii în scurta bătălie cu faţa nevăzută a deşertăciunii, dar şi g ...

Cesta-i norocul, ceasta-i şansa, altul şi alta nu există/... spre unde vrei s-ajungi, doar una-i şi sigură (în veci) potecă/... nu tândăli, nu sta pe gânduri, n-ascunde lacrămi în batistă/... acolo-i Alfa şi Omega, acolo, în Bibliotecă!/... Numai aşa, numai de-acolo începe straşnica Suire!/... acolo se urzeşte totul, se nevedeşte... şi se scrie/ istoria Desăvârşirii: tot fir cu fir, fire cu fire.../ doar astfel poate să se-ntâmple... căderea la Dantelărie!... Aşa se ...

Sunt gata, aştept, stau la poartă,/ cuminte, cu ochii pe zare, cu sufletul plin de nădejde,/ cu gândul că nu mi se pare nici bună, nici rea, nici amară,/ nici dulce - de ce nu se vede? de ce nu s-aude? nu ştie/ că tare mi-i foame şi sete şi dor de adâncul şi naltul/ tăcerii din braţele sale întinse mai mult decât vremea/ şi timpul uitării totale? Sunt gata, aştept, stau la poartă.../ şi oare de ce nu mai vine? târziul surâde sardonic/ şi dă negreşit peste mine, s-aşt ...

Şi foarte-ncet (pe drumul mare)/ sau repede (pe drumul mic)/ tot întrebam pe fiecare,/ unde să caut şi să strig,/ unde o fi ascunsă, oare,/ ori unde s-ar putea să fie/ visarea mea tulburătoare,/ strania mea Dantelărie...(?!) Sigur că da... mi se răspunde... mai ai de căutat o clipă,/ mai ai de căutat o oră, un an, o viaţă, o vecie/... nu întreba, umblă întruna, atent, cu grijă, nu în pripă/... ce cauţi tu este o sfântă-devastatoare Simfonie/ de alb, de negru, mov, albas ...

Sigur că da!... Cărarea spre Dantelărie-i anevoioasă, dar şi ademenitoare! Începe taman Atunci şi se termină taman Acolo, ca un semn de Uimire... de Resemnare! Cred că aşa poate să înceapă: "Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ (s)-au pogorât fiorii lianelor de ger,/ spre braţul meu de-o viaţă, ce căuta, stingher,/ virginitatea verde din frunzele fecunde!// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a-(mi) împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de căld ...

Cu ochii pe Cerc, să nu scap din Vedere lungimea care-i sprijină învârteala între Minus şi Plus Infinit, continui Alergătura într-astă Joacă şi mă tot întreb: ce se întâmplă cu Aria Copilăriei, dacă piere cel care l-a făcut pe Învârtitor, dar şi pe Învârtit? Ce se întâmplă, dacă În/Cercuirea şi În/Cercarea vor să tacă? Pe mine a-nceput de mult vreme să mă doară sufletul şi gândul că această rotundă/dumnezeiască Jucărioară rugineşte azvârlită în Uit ...

Maria s-a mutat într-o dimineaţă, fără să lase în urmă nici măcar adio, m-am trezit fără ea în odaia plină cu poezii, n-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario? Am alergat încolo şi încoace, în sus şi în jos, înainte şi înapoi, şi am strigat-o şi am căutat-o cu gândul că poate o ajung şi ne întoarcem sau continuăm drumul amândoi, însă nu mi-a răspuns, şi nu am aflat-o nicăieri între soare-răsare şi soare-apune, între cer şi pămân ...