EVAZIUNE SENTIMENTALĂ

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Sigur n-ai uitat cum şi când şi unde m-ai prins cu amanta! Cum să uiţi şi să treci cu vederea un moment „delicat” şi „hotărâtor” din viaţa ta? Da, m-ai (sur)prins! Eram în iatac! Făceam fluiere de fag! Şi de os! Şi de cucută! Cică fluierele astea sunt cele mai bune! Cele mai bune deoarece cântă încet şi mult şi bine! Şi, dacă le auzi, cazi în braţe şi în prag, începi imediat a spune: un tăciune şi-un cărbune, trebuie să-ncerc degrabă, cât mai degrabă, chiar acuma, nu mai ţine să tot merg prin pustiul acesta, care mă (se)duce numai cu fete dintre acelea, ştii foarte bine, parcă sunt de abur… şi care mă ameţesc şi mă scriu şi mă descriu şi mă înscriu şi mă subscriu şi mă prescriu într-un cerc...!... Trebuie să-ncerc repede, urgent şi fără nici un gând de amânare, uite-aşa, pe îndelete, să mă las de fag, de os şi de cucută...! Şi să-mi fac şi de cap, şi de picioare, şi de suflet, şi de toate...! Şi iar să spun: un tăciune şi-un cărbune... (dacă nu, e tot un drac!)... fiindcă tu îmi spui şi-n târg şi la moară toată lipsa mea de fidelitate!
Sigur că da! Dacă mă duci la judecată, eu am să tremur, am să tremur ca o vargă şi am să tac! Uite chiar aşa am să tac! Uite chiar acum am să tac! Şi n-am să dau nici un pic de apă la şoareci! Am să tac şi am să te admir (în linişte şi pace) cum ştii să conduci foarte bine şi foarte frumos războiul şi cum îţi este foarte drag să mă auzi şi să mă vezi fără cuvinte şi bătut de vânt în ştreang!
Şi, parol, dacă ai să spui: „l-am prins, golanul şi nemernicul şi derbedeul! l-am prins! citea poezii în pat! şi cânta din fluiere, noaptea! se scăldau în clarobscur şi-n simfonie!”... eu am să mă consum foarte mult, am să-mi şterg o lăcrămioară discretă, aproape imaginară... (una din aceea, fără păcat!)... şi am să strig până la al zecelea cer! aşa am să strig şi am să mărturisesc: „hai, linişteşte-te! nu mai fi tristă şi nu mai blestema! a fost o farsă! a fost o glumă! te rog frumos! numai tu eşti a mea pe veşnicie!”... Mă auzi?... Dacă nu mă auzi, am să-ţi expediez cel mai dureros madrigal din lumea îndrăgostiţilor pasteurizaţi! Uite astfel o să răsune: „Durerea mea din cot şi de la bască/ din pălărie şi din punctul X/ este profundă şi mă lasă mască/ îmi poate duce mintea să dau chix!// Mă poate duce-n pat cu Persefona/ să mă trateze de la A la Z/ cu prişniţe şi ceaiuri Beladona/ cu Hades şef... de Tanc şi de Afet!”... Acu mă auzi?...(Publicitate: „hai la noapte în lucernă/ că mi-am cumpărat lanternă/ să ţi-o pun în ochi uşor/ să chiorăşti şi eu să mor!” - Zootehnistul Anonim)

Citit 545 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.