îţi mulţumesc distinsă doamnă/ ce pot să fac ce pot să spun
mă pun pe focul amăgirii/ mă scad şi cred că mă adun
îmi lustruiesc vremelnicia/ prin care trec mut surd şi chior
îmi număr steaua fără nume/ cred că mă-nalţ însă cobor
mă joc şi pun pariu pe viaţă/ şi pierd însă nu-mi pare rău
că te-ndrăgesc distinsă doamnă/ şi sunt pe veci câştigul tău
când nu ajung nici până unde/ când nu ajung nici până când
visez că-ţi dăruiesc o floare/ pe care-o port mereu în gând
visez că am trecut de capăt/ că am uitat să mă opresc
pe strada ta distinsă doamnă/ la geamul tău cel pământesc
visez că n-am fost nici o dată/ ca niciodată şi visez
că nu mai am nici o cătare/ că nu mai am vrun înţeles
îţi mulţumesc distinsă doamnă/ fiindc-am fost fiindcă sunt
sclavul scump-sfânt al poeziei/ şi al candorii pe rotund
