(!) mai văd şi mai aud cum se întoarce
acasă, negreşit, ca un secret,
în fiecare seară, simplă, blândă,
din ce în ce mai greu şi mai încet (!)
(!) şi mă cuprinde o grozavă frică
de-un viitor apropiat, cumplit,
când ar putea să nu se mai întoarcă
în locul majestuos, de lângă schit (!)
(!) fără preget, senină, toată viaţa,
doinind a depărtare şi a dor,
aşa, purtându-şi Sapa ca pe-o Cruce -
îmi tot zicea că Mamele nu mor (!)
(!) credeam neştiutor, fără-ndoială,
însă o năpădea un fel de plâns
şi milă când căta-n colţul batistei
cu Vreme scurtă şi cu Timp restrâns (!)
