Auzi, doamnă! Auzi, domnule! Cică „am dansat ca un blestem/ în care vinul se îmbată,/ până ce noaptea a murit/ pe sânul meu rotund de fată”!!! Ce Metafore! Ce Paradox! Fata aceasta, ACEASTĂ FEMEIE, a fost trimisă special de către Preşedintele Statelor Unite şi Rotunde ale Poeziei Universale! A fost semănată în Câmpia Bărăganului, pe Câmpia Limbii Române, adicătelea! Această fată e Moara de Vânt a oricărui Poet cu Suflet de Don Quijote! E visul oricărui bătător l ...

parcă vine din altă lume,/ dar nu am zărit-o niciodată: ochi căprui, picioare de căprioară/ şi sâni de ciocolată (!) şi se duce şi seduce şi aleargă/ prin deşertăciune şi vine dintr-altă lume, din niciodată,/ foarte aproape de mine (!) foarte aproape de mine o fi mai uşor/ sau o fi mai greu, însă femeia aceasta tulburătoare/ crede în dumnezeu (!) crede fără oprire şi se roagă/ numai pentru sufletul meu, se roagă şi-n rai şi-n iad/ şi-n catedrală şi-n mausoleu (! ...

La prima citire a poeziilor trăite/scrise de Adriana Sitaru, năuceala-i mai mare decât cea produsă la întoarcerea privighetorilor din ţările calde sau la căderea Lunii pe Pământ! N-ai cum să nu rămâi fascinat de frumuseţea Limbii Române şi de frumuseţea poeziei despre Limba Română, numită chiar „Limba română”! Citiţi şi minunaţi-vă, români de Ispravă şi de Admirare, ce sunteţi! Citiţi cu ochi de Ceahlău şi de Argonaut: „M-am îngemănat cu Limba Română/ D ...

sigur că da, nu-mi bate nimeni la poartă, fiindcă n-am poartă! nu-mi bate la uşă, nu-mi bate la geam, fiindcă n-am uşă şi geam! nu-mi bate niciunde, fiindcă nimic n-am! sunt singur, adică n-am nici zile de viaţă, nici zile de moarte!   sigur că da, mai singur decât o fântână părăsită şi mai singur decât o pădure fără păsări şi animale nu poate fi decât un poet fără patrie... şi – mai mult – nu poate fi decât o patrie fără poet! ...

Da, sigur că da! Cum am promis în ziarul de ieri, câteva zile vom catadicsi să-i observăm înălţimea şi profunzimea Adriana Sitaru, despre care şi căreia (i)-(a) scris, succint şi frumos şi tulburător, Luminiţa Mihai! Deoarece, după cum veţi vedea, Poezia nu are Domiciliu Stabil, nu are Margini, chiar dacă s-a născut pe abscisa lui Panait Istrati sau pe ordonata Hortensiei Papadat-Bengescu! Fiindcă n-am întâlnit Poezie mai abitir decât cea pe care (ne)-a lăsat-o Adriana Si ...

Ce fel de-adânc, ce fel de nalt/ s-aşterne peste-această clipă chiar într-această clipă, chiar/ fără putinţă de tăgadă, când se şi vede, se şi-aude/ cum împotrivă se-nfiripă o palmă de nemărginire/ dintr-o enigmă blestemată! N-ai timp măcar să crezi că eşti,/ să-ţi numeri prima arătare în lumea care n-are timp/ să-şi pună prima întrebare în lumea care n-are cum/ să afle că nu este lume, ci este-o glumă printre sfinţi/ şi printre celelalte glume! N-ai timp ...

Câteva zile, începând cu astăzi, ne vom ocupa de-un Subiect foarte delicat prin originalitate, dar şi printr-un tragism incredibil! Cine are dorinţă de-o lăcrămare autentică şi de-o emoţie fără precedent, cine vrea să-şi aducă aminte despre ce mai însemnează o Arie din Capodopera Iubirii, o Arie din Capodopera Poeziei, o Arie din Capodopera Resemnării, o Arie din Capodopera Uitării, nu trebuie decât să urmărească această rubrică! Iacătă!Membră a Uniunii Scriitorilor ...

(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust, nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust, şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultare vrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!) (!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semantic şi nu poate nici un fel de/ scump-sălbatic postromantic să-mi cotonogească mintea,/ setea de purificare scrisă-n fruntea-mi dinaintea/ trombonistului cel mare (!) (!) sunteţi scule-n folosinţa/ visului ...

Da, aşa mi-a spus mama când am plecat în cătănie, după ce mi-am frânt femurul din dreapta, după ce m-a dres baba Miţa, doftoroaia... şi după ce am mâncat, la ţaţa Marghioala, poale-n brâu cu gura plină: "Ai grijă, ai grijă, nu mai umbla cu marghioale!"... După doi ani - un an şi patru anotimpuri, cum ziceau caporalii şi sergenţii, ca să facă băşcălie de răcani - m-am întors de sub arme şi de sub flamuri! Mama era la poartă! Plângea!... O aud şi acum: "Marghioala ...

Aceasta-i calea care duce tocmai cândn-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând! Aceasta-i calea... şi nu poţi să te abaţi, nici să te-ntorci, nici să faci mas la ne/fârtaţi, nici să te faci (ni)(mi)(că)ieri,/ nici să rămâi, dar nici să pieri unde mai crezi(?!) că tot mai sunt apropiaţi! Aceasta-i calea dintre mamă şi neant, dintre ce crezi c-a fost şi ce va f ...