Moto: „mă simt NIMIC într-o mişcare/ fără de care nu se poate             vrun TOT într-o deşertăciune/ secantă la eternitate”                                                                       (Iolanda Cremene)   (!) spaţiul (şi timpul) nu (v)-ajunge/ ca să vedeţi cât sunt de bleg fiindc-am pus întotdeauna/ numai nimic supra întreg... şi nu (v)-ajunge toată viaţa/ să (m)-auziţi cum (vă) ...

Trenul de ora două şi cincisprezece minute, hurducăind dinspre Galaţi, soseşte în halta Docăneasa mai târziu cu-n sfert de ceas! Sunt foarte supărat pentru astă dereglare orară, mai ales că de mult nu mi-am văzut făcătorii de minuni, adică mama şi tata! Cam de-o primăvară n-am mai fost pe acasă! Însă, în pofida istei întârzieri justificate de mecanic prin învinovăţirea locomotivei care nu suportă, zice, calitatea huilei folosite pentru focul producător de calorii ş ...

Şi mă gândesc să te ating/ măcar o dată, pe cărare, în văzul lumii, unde stai/ şi taci la lună şi la soare, fiindcă eşti frumoasă-foc/ şi eşti şi tămăduitoare – eu n-am apucături de sfânt/ şi nici de laic oarecare! Şi poate să te şi sărut/ sfios şi fleţ, ca pe-o fecioară, ca pe o stea cu ochii mari/ când se înalţă prima oară şi-şi cată locul cel mai bun/ pentru fiinţă şi murire – eu te visez şi te admir/ ca pe-o mireasă, ca un mire! Şi poate să ...

Ehei, doamnelor şi domnilor! Aţi constatat, certamente, cât de adevărat a fost şi este proverbul românesc: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”! Sau cel care avertizează: „Dacă îi întinzi palma, îţi smulge toată mâna”! Nici nu mai amintesc despre cel mai abitir/devastator din toate: „Decât să fii prost şi s-o faci pe deşteptul, mai bine-i să fii deştept şi s-o faci pe prostul”! Am fost prost când omeneşte i-am permis cocoanei să intre în ...

– Da, nene Sarsailă!/ - îi zic dup-ascultare - te cred, îţi dau dreptate,/ nu te-ncontrez, mi-i scârbă de călcători pe Lege,/ pe Dumnezeu...de fanţii care-au făcut din Ţară/ şi Patrie o cârpă, care-au distrus candoarea,/ nădejdea, cinstea, şcoala şi tot ce însemnează/ identitatea noastră, care-au distrus şi raiul/ şi iadul şi norocul, dar zvârle belzebutul/ în cârca dumneavoastră - însă nu pot, Jupâne.../ mi-i teamă că se rupe salcâmul, grinda, cuiul.../ şi- ...

Cum aţi văzut în ziarul de ieri, chiar aşa i-am zic madamei neînduplecate: „Piei din casa mea, că te sfărâm! Vrei să chem Poliţia? Ce mă tot pândeşti atâta? Zi naibii ce ai, ce vrei şi ce nu vrei, că sunt în stare să-ţi fac şi să-ţi dau orice, sunt dispus să-ţi cânt şi imnul ţării, numai să dispari! Da?”...Dar ce credeţi că a făcut cocoana care m-a deranjat la patru ore şi patruzeci şi cinci de minute, iar eu, un sufletist şi un găgăuţă ce sunt, i-am de ...

M-aş spânzura şi-acuma,/ dar zău că nu-mi convine: scandalizez bigoţii,/ fac silă, stric decorul...!... Îl sun pe Sarsailă/ ca să-i ascult părerea, iar ăsta, Sfânt de Bază,/ mă ia cu binişorul:   – Hei, scump prieten, spune-(mi)/ ce naiba e cu tine? cum ţi-ai pierdut curajul/ şi vlaga temerară? erai cel mai puternic/ din neamurile tale... şi-acum cauţi motive?/...cine te-a tras pe sfoară?... cât de deştept e-acela/ care a fost în stare să-ţi pună-n hăţuri minte ...

O mai întreb o dată ce-i pofteşte coasta, dar madam nu catadicseşte să articuleze nici un cuvinţel! Tace şi surâde ca o enigmă, aproape ca o proastă! O rog să nu se mai joace cu temperamentul meu, cu timpul meu, cu sufletul meu! Dar nici de-a naibii nu vrea să bage la tărtăcuţă că am treabă, că deja am pierdut primul autobuz şi primul troleibuz! Când ridic puţin tonul, cocoana începe să smiorcăie şi să suspine, de parcă ar fi la privegherea unui cadavru, de parcă nu ...

- Nu, nu, nu, nu... ferească sfântul,/ îţi jur, nu mă ocup cu asta, sunt elegant până la capăt/ şi înapoi, cred că îndură complexul preamăririi, cred că/ o doare-n miocard şi-n coasta de drac, de când i-am spus, odată,/ că e prea tare în dantură! - Eu nu te muşc! vino la mine!/ eu latru numai! vii acuşa? te-aştept, fac poale-n brâu, papară,/ fac libido... şi-alte surprize am pentru astă întâlnire.../ hai, deschid poarta, deschid uşa... mi se-nfierbântă cerebelul ...

Ieri, la patru ore şi patruzeci şi cinci de minute, taman când eram pe piciorul de plecare - stângul, ca-n armată - aud bătaie în uşă! Ciocănitură, adică! Vreau să cred că mi se pare, că cine ştie ce fantasme acustice mă încearcă aşa matinal! E limpede, nu mi se parte, fiindcă ciocănitura se repetă mai tare şi mai des! Mă uit pe ăla de studiat şi nu mă crucesc: este Ea, a mai fost şi altădată, la ore diferite, însă nu i-am deschis! Oare ce necazuri o fi având di ...