Daniel Negrea a ajuns în Canada în 2000, prin programul de emigrare şi, după o scurtă perioadă de acomodare, a intrat în sistem, lucrând la început ca tehnolog. A fost angajatul mai multor companii, iar maturitatea profesională a atins-o la F&P Manufacturing Inc. Canada, filiala a F-Tech Japan, lider mondial al producţiei de şasiuri, suspensii, sisteme de frânare şi acceleraţie pentru Honda. A ajuns aici ca inginer, în 2008, şi a fost avansat ca supervisor în Departamentul de Calitate în 2012, în prezent fiind assistant manager al departamentului de Metalforming. În ianuarie 2014 a obţinut acreditarea de “Professional Engineer of Ontario”, titlu care certifică existenţa în branşă a unui cod profesional etic şi de conduită. Negrea spune că educaţia primită în Facultatea de Mecanică, precum şi experienţa profesională dobândită în anii de muncă la Combinatul Siderurgic din Galaţi au contribuit la succesul său. “Am avut în facultate profesori foarte buni şi exigenţi, care m-au ajutat să aprofundez teoria şi să înţeleg ce înseamnă să fii inginer mecanic”, spune Daniel. Cu toate că şcoala românească de inginerie este recunoscută peste hotare, nu i-a fost uşor să răzbată într-un sistem concurenţial nemilos. Acum, că a reuşit, a dorit să se întoarcă, cu recunoştinţă, către profesorii săi şi să le mulţumească.
O rotiţă bine unsă în sistem
Daniel spune că diferenţele între cele două universuri, cel în care s-a format şi cel în care lucrează, sunt destul de mari. În Canada, fiecare angajat este o mică rotiţă din marele angrenaj care este compania. Fiecare rotiţă trebuie să funcţioneze perfect, să îşi facă treaba, să se mişte la timp, pentru ca următoarele etape să fie respectate întocmai, iar la final, compania să poată livra un produs construit după cerinţele beneficiarului. “Da, aici se munceşte serios şi toţi sunt stimulaţi să participe la creşterea competiţională a companiei şi, mai ales, să îşi îndeplinească obiectivele. Dacă îţi faci datoria, eşti recunoscut pentru aportul în societate şi e uşor să urci treptele ierarhice”, spune Daniel. În ceea ce priveşte sistemul de învăţământ canadian, fiecare facultate are o importantă componentă de practică, în care studenţii participă la programe de tip “Co-op”(cooperare) obligatorii. Astfel, încă de pe băncile facultăţii, ei sunt plasaţi şi lucrează pentru câteva luni în companii unde îşi pun în valoare cunoştinţele. La terminarea facultăţii, tinerii ingineri de aici au deja multe informaţii despre cum arată producţia şi se îndreaptă spre domeniul unde chiar se simt stăpâni.
Un inginer e bun oricând şi oriunde
Meseria de inginer este respectată şi destul de bine plătită peste tot în lume, spune Daniel. Facultăţile tehnice au rostul lor, însă trebuie să aibă acces la noile descoperiri tehnologice, modificându-şi curriculumul de studiu, pentru a putea rămâne atrăgătoare aplicanţilor. Absolventul nostru e un exemplu că, dacă oraşul nu oferă prea multe posibilităţi, la acest moment, şansele ca un tânăr bine pregătit să reuşească în străinătate sunt foarte mari.
