(Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou”)bună ziua până-n seară, când răsare noaptea bună –cea mai bună dintre sfetnici, dintre luminaţii careîmi arată drumul/calea spre liman, spre ţărmul undeluna plină-i mult mai goală, şi mai nouă, şi mai mare,şi citim pe ea desene cu iubiri şi nume rare,CU DE/MULTUL NE/MURIRII SMULSE DIN ENUMERARE !!! hieroglife cu lunateci, cu antici şi cu anticearătări în cercuri/linii, trame-n destrămări şi scame:tragedii pâ ...

Da, aşa mi-a spus mama când am plecat în cătănie, după ce mi-am frânt femurul din dreapta, după ce m-a dres baba Miţa, doftoroaia... şi după ce am mâncat, la ţaţa Marghioala, poale-n brâu cu gura plină: „Ai grijă, ai grijă, nu mai umbla cu marghioale!”... După doi ani - un an şi patru anotimpuri, cum ziceau caporalii şi sergenţii, ca să facă băşcălie de răcani - m-am întors de sub arme şi de sub flamuri! Mama era la poartă! Plângea!... O aud şi acum: „Marg ...

LUMINA intră-n SINE şi-ncepe să lipseascăîncet-încet, se-ncuie, de parcă i-ar fi frică,se face mică, mică, din ce în ce mai mică,nu se mai vede, viaţa şi moartea stau sub mască,în templul ÎNTUNERIC la suflet şi la faţă,real/prezent(?) în susul şi-n josu-nchipuiriişi al minciunii până a se adeveri i-i -şi-ncepe demascarea, şi iarăşi mă învaţă,şi iarăşi mă dezvaţă să (nu) cred ce se spune:această FRUMUSEŢE e-n veci DEŞERTĂCIUNE !!!e limpede? aiurea! - ce ...

Cică a plecat Acolo, tocmai Acolo! Şi cică tocmai Acolo trebuie s-o caut, dacă vreau s-o găsesc şi s-o mai văd! Cică stă Singură şi Duminică tocmai Acolo, şi eu încă nu ştiu ce să-i fac Depărtării, şi cred că-i foarte Târziu pentru ca să mai învăţ Drumul spre Înapoi sau Drumul spre Înainte! Da, stă Singură şi Duminică tocmai Acolo, şi eu încă nu pot să cred în micul Tot, şi ştiu că-i foarte Târziu să mai pricep apropierea Cuvintelor sale printre Cuvinte ...

  Motto:"Continuare-n stânga... Invers: acelaşi sens/ al unui joc multiplu de fulger sapiens,/ retină înainte şi înapoi de când/ crăpase coaja pietrei pe cel mai alb cuvânt!// Imagine voalată de ochi şi timp întors:/ înghit singurătatea din josul cel mai jos,/ mă-ndepărtez de mine în susul cel mai sus.../ şi văd şi sunt vedere pe unde n-am ajuns!" - (Iolanda Cremene)Mă adun şi mă scad în acelaşi cuvântpentru cine şi ce îndrăzneşte să vadă...!Întreb până unde, ...

Când o vezi, spui/juri că abia a ieşit din diagonala televizorului: trup de mătase, picioare lungi până la capătul drumului, ochi mari şi amari, sâni hapsâni... de-ţi vine să mori prin re/muşcare!Când o văd, alde terchea-berchea salivează: zici că-s câinii tovarăşului Pavlov, zici că-s guşterii pseudo/împăratului Mao lângă porţia de orez cu fripturică de păianjen mov!Când o văd, alde Casanova de cartier sar pe geam şi inundă şanţurile cu lacrimi de crocodil, se ...

Bună seara, bună seara, doamna mea!cade umbra, cade noaptea...!... Cinevaparc-aşteaptă cu lumină, într-o poartă,poate vine, poate stă şi poate-l iartă!Poate-l iartă de plecări pe lung, pe lat,pe nisip ne/mişcător, ne/numărat,poate-l roagă să rămână într-o cartenedescrisă până dincolo de moarte!Bună seara, bună seara, doamna mea!oare cine-i cesta/cela Cineva?are nume? n-are nume? de ce tace?dacă-l ştii, spune-i să-mi lase timpu-n pace!Şi mai zi-i că pierde vremea, n ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” şi strig frumos, acum, cât se mai poatefi-n clipă strâns, încet şi efemer:nu fac nimic pentru eternitate,nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer !!!a vrut să-mi dea - mi-a dat odinioară,dar a poftit şi-obrazul celălalt,i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară,sardonică la rece şi la cald !!!m-a pălmuit, mi-a zis cuvinte grelestăpâna asta-n aer şi în vid,m-a dat de-a berbeleacul printre stele,m-a spus la moarte ...

Şi, vorba distinsului meu învăţător, Ion Răşcanu, „ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale”, baba Maria, adică fosta mea găzduitoare şi actuala mea convivă întâmplătoare, scoate şi două texte pe care mi le-a dedicat „omul” său, Marcel Păpădie, cu prilejul aniversărilor mele! Şi le citeşte printre lacrimi! „tata mă roagă să măsor pământul/ pe care-a scris atâtea versuri mama/ cu sapa, toată viaţa învăţându-l/ să-mi strige blând: ...

Nu, nu-i a bună! Omul acesta mă calcă pe nervi, pe suflet, pe ne/răbdare! Ori eu sunt defect şi nu pot pricepe şi ASTFEL DE ADEVĂR?    După o tăcere lungă şi deasă, în care, spre pofida mea, Octavian Holeră-i de-un calm ieşit din comunul cel mai cunoscut din partea de Nord a Planetei de Sud, mă repliez cu greu şi mă pronunţ: „Eşti nebun, domnule! Cum, adică, ai Murit în 20 Iulie 1969, iar acum, după aproape două decenii, eşti Viu, vorbeşti, mă pui în situaţia de ...