Pe foarte multe grupuri de pe Facebook apar în ultima vreme diverse postări despre președintele Nicușor Dan, care mai de care mai ciudată și mai scoasă din context. Și dacă postările despre președintele unei țări, fie ele de bine sau de rău, sunt frecvente în democrație, fiind o expresie a libertăţii de exprimare şi a opţiunilor politice pe care fiecare le avem, chestiuni de înţeles, ceea ce nu pot înțelege sunt atacurile la persoană.
Mai nou, circulă o postare în care o minte ilustră a scos din context unele informaţii, producând "o știre" cum că Nicușor Dan nu ar fi finalizat studiile universitare la Universitatea București şi trebuie de urgență cercetat pentru fals în declarații. Aș vrea să se înțeleagă faptul că nu îi iau orbește apărarea președintelui Nicușor Dan, ci vreau doar să evidențiez faptul că nimeni nu poate face masterat și ulterior doctorat fără a avea diplomă de licență, pentru că așa este creat pretutindeni în lume sistemul de învățământ.
Mai revoltător este că foarte mulți dintre cei pentru care școala a fost inclusă la categoria "și altele" aruncă acum cu vorbe referitoare la modul cum se exprimă președintele. Și spun asta pentru că, recent, am avut o discuție cu cineva, aflat chiar în situația descrisă mai sus, care scria public, pe pagina de Facebook, cât de prost este Nicușor Dan, explicând, într-o română care nu avea nimic de a face cu normele corecte de scriere, că unui matematician ar trebui să îi meargă mintea brici, nu să se gândească întâi câteva minute înainte de a răspunde. De asemenea, aceeași persoană, în totală necunoștință de cauză, califica franceza președintelui ca fiind una "de baltă".
În contrast, era ridicat în slăvi un alt personaj celebru al zilelor noastre (nu cred că este cazul să mai scriu cine), despre care spunea că "are vorbele la el" și că se exprimă pe înțelesul tuturor. Nu îi iau musai apărarea lui Nicușor Dan, al cărui nivel de limbă franceză - de altfel perfect normal pentru cineva care a studiat în Hexagon - este uşor de intuit de oricine vorbeşte limba lui Voltaire, ci am vrut să scot în evidență ipocrizia unor semeni care se cred atotștiutori și care „văd paiul din ochiul altora, dar bârna din ochiii lor nu”.
Aș fi înțeles dacă ar fi analizat și eventual criticat capacitatea intelectală a președintelui sau a oricăui alt cetățean un om care are măcar studiile lui, care a mers măcar o dată la o olimpiadă internațională și care știe ce înseamnă să muncești pentru a obține rezultate remarcabile la o disciplină școlară. Mi-ar fi plăcut, măcar acum, în aceste zile în care suntem îndemnați să fim mai buni și mai umani, să ne vedem fiecare de treaba lui și să nu judecăm doar „pentru a înșira cuvinte goale”.
Dar, cum la politică și la datul cu părerea poporul român este campion, mai avem cale lungă până să învățăm măcar să ne respectăm unii pe alții, fără a judeca și a invidia poziția celuilalt, neuitând că a fi om „e lucru mare”.
