Din Valea Bădălanului, dinspre Şantierul Naval, se aude sirena lui Roaită. Bate până-n Combinatul Gheorghiu-Dej. Până-n Bârlad bate. Până-n casa memorială a lui Gheorghe bate. Că asta nu-i sirenă din aia, ca nevasta lui nea Costică, ori ca nevasta secretarului BOB. Nu-i nici din aia, cum a lui badea Ulise când târâia creanga prin lichidele globului terestru. Sirena lui Roaită trezeşte/strigă tot poporul la muncă populară, fugăreşte tot poporul la odihnă populară, mobil ...

(!) sunt rătăcitor printr-un deşert/ unic, lătăreţ şi arogant, nici măcar iluzii nu-ntâlnesc,/ nici eroi şi zei şi dumnezei, nu mi-i frică, nu mă lamentez,/ calc persuasiv şi elegant, fac sfidare şi parcă mă simt/ în pădure cu salcâmi şi tei (!) (!) de o viaţă mă tot rătăcesc/ şi mă uit la stele ca la cărţi: le învăţ şi-mi vine să le plâng/ prea-înalta lor singurătate, prea-trufaşul licărit celest/ dintr-o parte şi din alte părţi deodată - ce destin st ...

Strungul merge singur, însă nea Costică D. Costică-i numai ochi şi urechi, nu cumva să-i sară piesa din cote, nu cumva să creadă cel de la freză, ori cel de la raboteză, ori cel de la bormaşină, ori cel de la şanfrenă, ori cel de pe podul rulant că nu-i atent la viitorul Prelucrărilor Mecanice, la viitorul cestui Gheorghiu-Dej din care sar scântei de bucurie şi prosperitate. Cam din două în două ore, vajnicul strungar merge şi schimbă apa la floare, că atmosfera din hal� ...

(!) luminiţă verde, luminiţă chiră,sufletul mi-i galben, abia mai respiră,trebuie-i degrabă geană de la tine,să mai întârzie, să se mai aline (!)(!) luminiţă albă, luminiţă mare,sufletul meu intră-n metaforizare,dă-i o rază mică, poate mai rămâneînc-o dimineaţă să te mai îngâneşi să-ţi mai sărute strălucirea-n rouă,luminiţă plină, luminiţă nouă (!)(!) luminiţă chiră, luminiţă lungă,sufletul meu cere dangătul în dungăal mijirii dinspre steaua ta, ...

Nea Costică D. Costică munceşte de rupe în Combinatul Siderurgic numit Gheorghe Gheorghiu-Dej din vârful dealului plecat din Smârdan şi oprit în moţul castrului Tirighina. Munceşte de rupe nu pământul, ci salopeta şi sufletul şi trupul din dotare. Aşa de drag i-i locul activităţii sale de atâţia şi atâţia ani numai în Gigant, numai în jurul strungului şi numai în dorul şi-n dragostea-i fără ţărmuri pentru partidul oleacă mai unic şi mai flecar decât panarama pol ...

(!) aseară n-a putut să vină,/ s-a-mpiedicat de un sărut indiferent cât luna plină/ şi candid cât un crai zălud (!) (!) s-a-mpiedicat, şi-a rupt piciorul,/ visul şi ultimul noroc - m-am resemnat cu binişorul/ şi-am început chiar să mă rog: dă-i, doamne, numai sănătate,/ poate să vin-oricum, oricând, am sărutări nenumărate/ şi-o grămăjoară de pământ, am numai pace şi iubire/ pentru plecaţi, pentru veniţi - veniţi, plecaţilor, dau ştire:/ v-aşteaptă treizeci d ...

În fiecare ziuă şi în fiecare noapte, Cineva mă întreabă invariabil şi destul de frumos: eşti TOT? Mărturisesc: n-am putut, n-am vrut, n-am ştiut şi nu am catadicsit să răspund. Şi nici nu m-am străduit să pot, să vreau, să ştiu. Să învăţ, adică. Totdeauna, după întrebare, am considerat şi mi-am zis că nu-mi lipseşte nimic, în pofida convingerilor unora şi altora că-mi lipseşte o doagă. Ori, şi mai abitir, că am o doagă în plus. Adică, pasămite, sunt/aş ...

doar o clipă de ne/atenţie din mintea/sufletul lui, şi m-am mutat în partea stângă, şi am adormit, şi m-am trezit cu femeia lângă mine, şi m-am împrietenit cu şarpele, şi am umblat cu fofârlica/ispita, şi am muşcat/mâncat din mărul/pomul cunoaşterii, şi nici prin rai nu ne-a trecut că ne aflăm tocmai la limita dintre păgân şi sfânt doar o clipă de ne/atenţie din partea noastră, şi ne-a expediat/azvârlit să trăim/murim pe pământ fiindcă nu avem chip(şi)asem� ...

Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut niciodată un zmeu aşa de grăbit şi de înspăimântat. Zadarnic se dă peste cap, că tot nu poate ieşi din starea de aproape om. Şi doar l-am avertizat să rămână ceea ce este din şi prin naştere ...

Cu duhul BLÂNDEŢII mi-a dat învăţare/ de BUNE şi CARTE, cu duhul NUIELEI mi-a dat dezvăţare/ de RELE şi MOARTE !!!   Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii !!! Să merg şi s-aud cum se suie la Cer,/ cântând, ciocârlia, că numai aşa (m)-oi putea strădui/ să-nvăţ România !!! S-aud cum se face (în floare de câmp)/ rostire de greier, că numai aşa voi simţi că visez/ pe Cer cum cutreier !! ...