când te-am văzut, pădurea de salcâmi/ a dat în păsări şi a dat şi-n floare,
a dat şi-n cuiburi, şi a dat şi-n tril/ - şi nu mi se părea că mi se pare,
şi nu mi se părea că nu sunt eu/ pe margine-ntâmplării - ce aproape
eram de lecuirea unui dor/ etern... care abia mă mai încape
şi chiar credeam că te-ai dat jos din vis/ şi stai încet, frumoasă, ca o CARTE
în aşteptarea unui cititor/ cu/minte, cumsecade, cum se cade
când cel de sus trimite cest scump dar/ umplut cu taină şi învăţătură
despre ce-a fost şi despre ce va fi/ gând, pas şi rost prin clipa clar/obscură
şi te-am deschis în şoaptă, tremurând/ sub semnul nerăbdării născătoare
de cald şi frig, de dulce şi amar,/ gândindu-mă la fila următoare
te rog să mai visezi cum ai visat/ că te dai jos din somnul viu, departe,
acolo, în pădurea de salcâmi/ - UIMIREA mea frumoasă ca o CARTE