Este frumos...dar mâine-i mai frumos decât a fost întotdeauna, doamnă! Te rog din taină, din adânc şi nalt, spune ce-nseamnă, dacă mai înseamnă, să stai o viaţă-n margine de drum, cu capul pe genunchi, cu gându-n zare, şi să aştepţi tot ce-ai de aşteptat precum o monastire-ntâmplătoare, să crezi că…
Cred că trebuie să mă opresc înainte de a trece de capătul acestui Sens! Ce sens are să trec dincolo de Capăt, să trec dincolo de (Ne)Cunoscut, mai ales că nu există nici o Lege în mijlocul şi în marginea nevăzutului Sapiens, care să mă lase fără cuvinte, CARE SĂ…
sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate, sunt clipe înalte şi verzi şi uscate, sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte, sunt clipe în care nimic nu s-ascunde, sunt clipe în care s-ascunde o viaţă cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă, sunt clipe în care s-ascunde o moarte cum tot…
DOMNIȘOARA-I FRUMUSEȚE EXEMPLARĂ, destul de tristă şi înlăcrămată uneori – ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori !!! cred că aş vrea să ştiu pe…
Motto: „De unde are Raiul lumină? Ştiu: îl luminează Iadul cu flăcările lui”. (Lucian Blaga)Mă număr printre cei nenumăraţi în marea socoteală care-mparte dulcegării la morţii cei curaţi şi-amărăciuni la morţii cu păcate! Mă simt bătut de soartă, blestemat – vântul mă bate-ncolo şi încoace – cred că Numărătorul nu…
Moto: „Omul este un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare!” (Carl Sandburg) A fost o dată ca totdeauna încă din prima secundă a căderii în această Întâmplare...aşa îmi aduc aminte: parcă ieri-i când maică-sa i-a şoptit primul cântec de leagăn şi i-a spus primul nani-nani…
Moto: „ucitsea! ucitsea! ucitsea!” (Vladimir Ilici Lenin) a venit universul la mine, umplut cu singurătate şi frică, a bătut la poartă şi la geamuri...şi a zis: de ce mă scrii cu literă mică? eu mă şterg la ochi şi nu-mi vine să cred cât de naiv poate fi astfel de…
(!) sobor de greieri: substantive negre într-un concert candid, atemporal – triumf discret, naiv...iluminare sintactică, liturgică...(halal!) – şi negreşit prilej de contemplare a unui dat cu har simplu şi pur: partea frumoasă a zădărniciei în care-ndur, te-ndur şi mă îndur – şi-n care viaţa/moartea se destramă mereu, fără CURAJ şi…
(!) mulţime goală: limită de alb şi negru, minunat – se poate spune?! te uiţi, se uită: un alai în marş, în alergare spre deşertăciune (!) (!) eu nu mă uit: sunt orb! eu nu aud: sunt surd! – această stare mă ajută să fiu cu amăgirea paralel, şi spectator…
Acum, când ceasul bate jumătatea vieţii, stai şi pleci şi te întorci în fiecare zi, ca şi cum te-ai afla tocmai la început! Şi, de fiecare dată, cu ochii în/spre Sus, rosteşti hamletian: „a fi or a nu fi!”... Şi parcă nu te-a durut nimic, niciodată, pe acest drum cu…
Mă duc la tine...am uitat să-ţi spun tot ce se spune-n ordinea din care îmi iau ceresc, îmi iau şi pământesc pentru-ntâmplarea mea devastatoare! Mă duc la tine...chiar dacă nu ştiu de unde vine, până unde duce cărarea asta, gândul meu hrănit cu timp din viaţa lemnului de cruce! Mă…
ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde…
Eu sunt...eu sunt primul născut în Eden! nu-i nenea acela...nu-i tanti aceea! Apoi, totdeauna am fost cel dintâi: sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...! Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu! vă rog...ascultaţi ce vă zic: fiecare mi-i sclav în vecie şi veşnic dator, la mine aveţi de plătit cu-nchinare!…
Moto: "fă-l să fie, doamne sfinte, numai om/ pe acel care ne-a ispitit sub pom, şi când pomul flori va da,/ fă să-i cadă carnea grea, cum cădea-va, după cântec, mâna mea!" (Cezar Ivănescu - Amintirea Paradisului) Azi-noapte AM PLECAT... acuma sunt la ea, cu ea, în visurile sale -…
(?) închid ochii... şi văd cărarea spre CASA în care-am venit să întreb despre mine,"să-nvăţ a muri" - cum zicea un romantic - să văd cât de multe mai sunt din puţine nopţi albe, nopţi negre şi zile asemeni, din cele lăsate să-mi fie măsură a timpului dat să mă…
CU LEMNE DE LA TATA MI-AM FĂCUT o punte spre secunda următoare, o scară până-n vis, până la cer, până la steaua mea întâmplătoare, să pot ajunge noaptea lângă ea fiindcă ziua doarme, nu se vede, s-o şterg de praf și pulbere și scrum, poate mi-ajunge până la perete, până…
CU LAPTE DE LA MAMA AM AJUNS la poarta celor şapte ani de-acasă - şi am bătut încet... şi m-au primit chiar la-nceput de toamnă majestoasă, chiar când se suie galbenu-n gutui, când se adună poamele pe masă, când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând, şi păsări rare în…
pământ udat cu lacrimi româneşti, miroşi a ne/răbdare şi a sânge, dar mai aştepţi să vină Mama ta, să simţi cum te îmbraţă şi te strânge la piept, şi te sărută, şi te ia - îi dă afară pe străini, adică, pe cei care-au muşcat din carnea ta şi-au vrut…
plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de…
stă într-o cameră ascunsă - şi nu-l văd, nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede - e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal, sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete! când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă... şi-l asculţi: ce trup bolnav!... ce suflet…
Mă uit prin vitralii şi văd adunare de sfinte şi sfinţi în tăcere... şi parcă (se)-aşteaptă să vină (acuş) cel mai mare din sus şi din jos şi din lungă şi largă smerire a firii de-aici până-n haos, de-aici până unde nici "unde" nu este, şi nu-i nici scădere, şi…
Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre…
Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii…
E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi…
Pagina 1 din 81