Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) mă uit în urmă, şi îmi pare înainte,
mai înainte de-a fi spus: am început
călătoria înapoi, printre cuvinte,
când Necuprinsul era punct şi surdomut (!)
(!) mă uit în urmă, tocmai când prima lumină
muşca din bezna unui alt fel de sfârşit
şi Cunoscutul se grăbea încet să vină
necunoscut la umbra primului chibrit (!)
(!) apoi, încet, foarte încet, încet ca Timpul,
scâncind şi el în Spaţiul gol şi punct dum-dum,
am început să mă grăbesc, să fac Olimpul,
să am de unde spune tare: "ergo sum" (!)
(!) acum, încet, foarte încet, de tot, adică,
mă uit în urmă, fără nici un "ergo sum",
şi tot aştept mereu să vină - nu mi-i frică -
doar Doamna mea Eternă-n rochie de fum (!)
