Trecutul timpului prezent (şi prezentul timpului trecut)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Şi-aud, şi văd: în hohote şi-n lacrimi

vine trecutul timpului prezent...

vrea să-mi oprească aripile morii,

să-mi bată vântul drept şi repetent,

şi vrea să-mi hotărască veşnicia,

şi visul să mi-l ia de la oblânc,

să-mi şteargă amăgirile din zare,

din care-am tot mâncat şi mai mănânc,

din care-a ciugulit şi dulcineea,

şi chiar mârţoaga a poftit un pic,

şi vor mai mult, le dau...dar scutierul

îşi face cruce şi nu vrea nimic!

 

Şi văd, şi-aud: în hohote şi-n lacrimi

vine prezentul timpului trecut...

vine să-mi ia şi să-mi repare moara,

să măcinăm din nou, ca la-nceput,

când orice vis şi orice dulcinee

îmi clocoteau în suflet şi în trup...

(ce cavalcadă-ntruna, zi şi noapte,

când scutier aveam un pui de lup

straşnic de blând, sprinten la ferecare

de pietre vii şi moarte!)...(ce prezent,

şi ce trecut!)...mă-ngrop în poezie

şi-n vântul strâmb şi sfânt şi repetent!

Citit 8407 ori Ultima modificare Luni, 08 Iulie 2013 16:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.