Cu zeci de mii de flecari cocoţaţi pe capra schilavă a Republicii (noastre) Capitaliste, cu mii şi mii de iresponsabili ajunşi amploiaţi în instituţii, la drumul mic şi la drumul mare, seriozitatea naţională românească începe/a început de mult să-şi dea duhul. Corectitudinii i se zbate coliva-n piept, şi moralitatea are deja sufletul prin tindă. Putem spune cu aprigă sinceritate că statul de strâmb şi-a intrat în drepturi, taie şi spânzură, beleşte şi umblă în măr ...

Înainte de a o vedea cum trece "dincoace", am crezut că este pasăre dinspre nepăsare zburând, spre păsare zburând şi spre "totdeauna", din margine în margine şi din oricând în oricând, până când se sfârşeşte minciuna celui "dincolo" din închipuire, din părere şi din gând... numai şi numai din acestea toate... şi numai din iertare-n iertare şi din păcate-n păcate! După ce am văzut-o cum trece "dincoace", n-am spus "la revedere" şi n-am zis nici "bun rămas"... numa ...

Harababura dezlănţuită în urmă cu aproape douăzeci şi cinci de ani nu are capăt. În condiţiile evidente, n-are cum. De fapt, cei care propagă/propovăduiesc devălmăşia publică sunt exact cei aleşi să apere liniştea şi ordinea cetăţii. Altfel nu-mi pot găsi explicaţie la perpetuarea panaramei din bomba numită "Atlantic", unde, ieri, dimineaţă, spre pildă, hărmălaia funcţiona perfect. Tot felul de beţivi şi hahalere, săriţi de pe fix şi din orice ţinută morală ...

Ce somn!... ce minune scoboară din vis/ şi-mi bate la poartă!... şi dorm... şi mă-ntreb: oare cine-a închis/ şi cine mă iartă de cele păcate mai mari şi mai mici/ şi multe şi dese, cam câte au fost şi s-au dus de aici/ atâtea mirese? Mă duc să-i deschid şi s-o văd şi să-i cer/ sărutul din urmă... acel care-mi şterge tristeţea din cer/ şi jalea din turmă, fiindc-am lăsat-o acolo, atunci,/ cu câinii, departe, aşa, fără fluier şi fără porunci,/ mâncare la moar ...

Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sun doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi doctori în urzicologie. Unii spun că o cură bine dozată şi bine aplicată de larnium maculatum face foarte bine la siluetă, primeneşte sângele, înseninea ...

Cică a fost o dată ca nici o dată o mirare de animal/zimbru trimis pe pământ să sfinţească pentru totdeauna isprava deşertăciunii şi poezia morilor de vânt! Cică nu l-a trimis cel de sus ori cel de jos pe aceste tărâmuri pline de dor şi de rod... şi cică-i trimisul celui necunoscut şi neauzit şi nevăzut şi nemuritor cu centrul peste tot! Cică acest animal se află pe cale de dispariţie şi cică nu se mai poate face nimic aici şi acum!... Cică lumea nu mai are trebuin ...

Circul pe strada Frunzei strivite, pe trotuarul drept, cu nordul în spinare. După ce că-i îngust, acest trotuar docil mai are şi pistă de biciclete. După ce că are pistă de biciclete, mai are şi fecale canine, şi muci de puşlama, şi scuipat de lepădătură, şi ambalaje zvârlite de netrebnici. Circul să mă duc la magazinul de pompe funebre, că mă interesează din ce în ce mai des şi din ce în ce mai mult. Am făcut comandă de-un sicriu special, şi vreau să văd dacă-i g ...

Cum ziceam în ziarul de alaltăieri, mă duc (sâmbătă) să văd cine şi de ce se ocupă cu Apocalipsul de la Palatul Sporturilor, să văd cine maltratează bolnavii Spitalului Judeţean cu atâta nesimţire şi decibelime, mai ales că în Consiliul Local avem şi un medic răspunzător de sănătatea sărmanilor ajunşi în Fabrica Morţii, cum supranumesc Spitalul nişte oameni sătui de tortura zgomotelor şi de incompetenţa şi iresponsabilitatea aleşilor locali. Mă duc pe Frunzei, ...

Pot crede (oricând!) că mă duc înapoi să caut şotronul uitat în ţărână... S-apropie timpul, s-aude cum cad secundele ultime-n zero şi-ngână în toiul seminţelor scâncete noi şi-un alt început de plecare-nainte, extaz şi-agonie, senin şi-nnorat, cuvânt in/egal printre alte cuvinte!... Acolo-s, şi singur... şi caut pe drum desenul acela prin ţărna trecută... aud sărituri... şi găsesc doar un ciob şi-o cruce în valmă de scai şi cucută! Aici hodineşte şotronul ...

Şi o pândesc (de-o viaţă) prin tufănele... vine în fiecare toamnă, dar nu m-aude 'n-of...!... E reaua-haimanaua mea steauă fără nume, o văd cum stă-n mişcare, cum stă într-un pantof! Mă laud înspre ceruri: sunt Alfa şi Omega...!... (dar nu mă bagă-n samă, sunt ocolit şi praf)...!... Când i-am găsit pantoful (pe care 'l-are lipsă) mi-am zis n-oglindă, imnic: io-s mirele-i moldav! Am pantoful tău... te rog frumos, nu mai sta-n cenuşă, vino jos, hai acasă, doamnă st ...