Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (XII)

Vineri, 19 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Plânge femeia de scris. Lacrimile-i şiroiesc peste "Dincolo de ape", dar nu pot şterge cuvintele. Dimpotrivă, le botează. Le sanctifică. Le purifică. Le toarnă eternitate peste silabe. Le bate-n cuie pe crucea Iubirii. Le scoate-n ochii Deşertăciunii din totdeauna. Le aduce-n ochii celor care ştiu şi cred că nimic nu se poate fără Ană. Nu-mi spune să le citesc, dar nu pot înfrunta, nu pot respinge dorinţa de a-(i) citi, reciti cest poem pe faţă, de la gât în jos. Cuvintele ...

INVITAȚIE la TEATRU (dosarele XYZ)

Vineri, 19 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) și-ncoace... şi-ncolo... şi-ncolo... şi-ncoace:atunci plus acum totdeauna (mai) face?!mai stă şi mai umblă, mai drege, mai stricăplus/minus încolo de drag şi de frică,plus/minus încoace de dor şi de ciudămai caldă, mai rece, mai coaptă, mai crudăîmparte şi-adună... adună şi-mparte:merinde la viaţă şi viaţă la moarte,frumos la urât, şui la drept, cinci la patru,sau patru la cinci!... hai să mergem la teatru ( ...

DOUĂ CĂLIMĂRI ALBASTRE (despre ochii lui tata)

Joi, 18 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"Am să rămân acelaşi până când/ ce e al meu va fi numai al meu.../ (jocul e trist şi zarul e rotund).../ Ce ochi albaştri are Dumnezeu!"(Iolanda Cremene)Vino să-mi citeşti în steauă.../ e din ce în ce mai chioară,e din ce în ce mai surdă,/ e mai singură-n sfârşit!Pân-acum s-a dat de-a dura,/ a durat peste măsurăşi m-a tot (s)clipit (pe boltă)/ orbitor şi necitit!E o perpendiculară/ prin adâncuri şi înalt ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (XI)

Joi, 18 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da... să continui pe verso, la vale, la vale... pe şira spinării, până la capăt, până la capăt... nu, nu, nu... nu se poate... această femeie de scris nu are capăt... dacă ar avea, şi rochia-i ar avea sfârşit... şi nu aş putea nicicând să mă mai laud că alcătuirea asta din carne şi oase şi suflare este lungă şi înaltă cât nesfârşitul scrisului meu! Nu?... Da... uite, acum, când stă cu faţa la damasc, poeziile mele sunt lungi!... şi, când va să mearg ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Mă duc să iau poezie şi prozădin colţul cu cărţi şi jucării şi femeie frumoasă!Merge şi câinele bisericii, merge şi motanul bisericii:două animale credincioase şi liniştiteprintre nesimţiţi umpluţi cu aere condiţionate,printre bigoţi şi şmecheri ieftini,printre lichele cu lumânare într-o mână şi cu secure în altă mână,printre gunoaie azvârlite la întâmplare,într-o lume spărgătoare d ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (X)

Miercuri, 17 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi zice să continui. Zice s-o scriu mai departe, la fel de corect şi frumos. Zice s-o scriu şi pe omoplatul/deltoidul drept. Nu pot s-o refuz. Cum s-o refuz când îmi place până la refuz, cum se spune, şi când ştiu că n-o să refuze niciodată? Mai ales că n-am mai auzit să fi văzut cineva o femeie scrisă cu poezii. Sigur, sunt bucuros să continui. Consider că trebuie să-i scriu un poem la fel de "uşor", cum şi cel de pe umărul stâng. Sunt prea delicaţi şi prea fini umeri ...

Doar un Pas...și sunt Aici (fără cuvinte)

Marți, 16 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am ajuns aproape acolo... mai am un pasşi pot spune: sunt aici, stau pe marginea liniştiişi mă uit fără cuvinte,fără toate cuvintele din lume stau şi mă uit!Ei au plecat demult... cu o viaţă înainte,spuneau în fiecare zi: noi nu plecăm niciodată!şi, pentru prima dată,nu s-au ţinut de cuvânt!De câte ori am fost cu ei, pe marginea aceasta,să-i aducem şi să-i lăsăm pe alţii, aici -acolo, adică,unde stau şi mă uit ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (IX)

Marți, 16 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Marmora mă perforează cu lăncile ochilor negri cum numai pana smulsă din Corbul lui Edgar Poe poate fi. Mă perforează şi-mi surâde triumfal. E sigură că m-a convins s-o scriu cu poezii. Triumful ei seamănă leit cu cel al păpădiei încolţite într-o fisură de asfalt. Cu triumful etern al libelulei pe undeva, pe marginea lumii. Cu triumful soldatului care, cum zice poetul Ioanid Romanescu, "a rămas singur pe câmpul de luptă/ şi nu mai are pe cine de cine să apere". Da... sunt ...

DOAMNA de UNDE (dosarele XYZ)

Luni, 15 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Îmi scrie Doamna mea de Unde/ s-aude Timpul scâncetând:mâine, începe Judecata.../ şi vine Doamna ta de Cânde Lumea şi Pământul... vine/ în robă, vine-n pas uşor,nu se grăbeşte, ştie (sigur!)/ că sunt proscris şi (n)-am să mor!Poartă Cutia cu Păcate,/ priveşte sobru şi înalt,parcă-i Statuie de Tanagra,/ în drum spre malul Celălalt -vine spre Astăzi, unde-i locul/ Supliciului Nemuritor:un fel de Sfântă condamnare/ ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (VIII)

Luni, 15 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Îmi mai zice încă o dată şi o mai aud încă o dată: "Te rog frumos, ia pixul şi scrie pe mine!"... Tac. Nici măcar nu pot şi nu ştiu ce şi cum să răspund acestei rugăminţi. Nu am mai fost pus niciodată în situaţia de a scrie, de a desena litere pe aria unei femei. Şi nici n-am mai auzit că altcineva a fost rugat şi a scris poeme de dragoste pe suprafaţa iubitei, amantei, nevestei, vecinei, (ne)cunoscutei. Şi nici nu ştiu dacă-i bine ori nu-i bine să fac din pielea feme ...
Pagina 13 din 58