BOCET de CĂPCĂUN (tragedie în Limba Română)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

(!) sunt un biet căpcăun – lumea zice că-s rău,

c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău,

nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc –

nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc (?)

 

(!) lumea râde că plâng şi mă face urât –

şi mi-i milă de toţi, şi-mi stă sufletu-n gât –

hai şi tu să aprinzi lumânare de veci –

eşti ileană şi vreau să m-asculţi, să-nţelegi (!)

 

(!) ai să vezi cât de trist, ai să vezi cât de greu

va să fie – de-acum – drumul tău, drumul meu –

fără el...totu-i sec, fals, crud, lacom, străin (!)

 

(!) sun un biet căpcăun strâmb, stingher şi puţin –

numai tu mai pricepi cum că vreau să mă sui

într-o carte, demult, cu vremi dulci-amărui (!)

 

lumea zice să-s prost, c-am mâncat de pe jos –

plâng de tot, plâng de tot...c-a murit făt-frumos (!)

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 11135 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.