Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Acesta-i ulciorul... bea-l până la capăt,/ acum şi aici, fără milă... bea tot -
e vinul nădejdii, dar şi al uitării.../ prieten de timp, şi de loc, şi de mod!
Bea tot... şi aşează-ţi urechea pe lutul/ în care stă duhul - şi diavol şi sfânt -
mai toarnă o dată, mai umple o dată/ cest gol ca o groapă în cer şi-n pământ!
Şi spune ce-auzi - eu aud murmurare/ adâncă şi naltă, aud rugăciuni:
e duhul iubirii, dar şi al tristeţii,/ e-al celor frumoşi, e al celor nebuni,
al celor cuminţi şi al celor ce strigă/ în van, către cerul străin, chior şi mut,
al celor ce merg pe-o cărare pierdută/ de mult, de atuncea, de când a-nceput!
Răstoarnă şi bea pe altarul mirării/ şi-al setei că eşti şi-ai putea să nu fii
acum, în secunda când vinul te-mpacă/ şi-ţi smulge-ndoiala din ochii pustii!
E trist şi zadar când paharele-s goale/ şi clipele vieţii sunt gloanţe dum-dum -
hai, cheamă iubirea, şi uită, şi uită.../ şi umple ulciorul... şi bea... ca şi cum...!
