Nu răspunde. Poate nu m-o fi auzit. Ori poate nu vrea să mai afle nimic despre mine. Poate n-am strigat corect. Poate n-o fi ajuns strigătul meu la ea. Sau poate n-o fi ajuns răspunsul ei la mine. Şi uite exact aşa am strigat: „Bună dimineaţa, doamnă Toamnă a mea! Sosesc să-ţi scriu pe negură sonete! Şi să intrăm cu ele în odaie! Pentru plecare nu mai sunt bilete! Tocmai la primăvară vine trenul de unde-ncepe steaua mea să cadă! Vine cu ea, s-o mai ridici o dată, măcar p ...

(!) i-am trimis o scrisoare de dragoste şi respect şi mi-a răspuns că nu poate, fiindcă e bolnavă şi trebuie să se îndrepte mai întâi, după care va veni la mine cu toate, fără să mai întârzie şi fără să mai aştepte, să-mi fie de bun augur, ca o carte de căpătâi, să-mi fie aproape la greu şi la uşor, cât ea va fi vieţuitoare şi cât eu voi fi vieţuitor (!) (!) pot să jur pe muşcata mea de onoare: n-a durat decât până când s-a dat de trei ori peste cap şi ...

Sigur că da! Am avut parte şi de aşa ceva! Ca orice mamă, nici maică-mea nu s-a sfiit, pe lângă toate gândurile şi rugăciunile de bine pentru odor, să mă orneze cu cel mai frumos blestem din lume! Desigur, dumneavoastră ştiţi foarte bine şi n-o să uitaţi niciodată care-s cele mai căutate şi folosite şi acceptate fermecături de-a lungul vieţii prin care pe/treceţi triumfători sau înfrânţi! Sunt convins că nu numai o dată aţi auzit „bată-te norocul, să te bată! ...

Prima dată am murit într-o seară şi am fost îngropat imediat fiindcă lumea nu are timp de pierdut cu morţi ca mine! Toată noaptea am văzut ce se întâmplă Afară, am râs şi am plâns ca la un spectacol deşucheat, ca la o piesă de teatru cu histrioni, cu oameni fără de suflet, fără de minte şi fără de Ţară! A doua dată am murit într-o dimineaţă, a treia dată am murit pe la nămiază, dar tot la fel s-a întâmplat cu toţi urmaşii şi cu toţi cabotinii şi cu ald ...

1. Îmi pare nespus de rău că nu pot veni! Nu vin nu pentru că nu pot, ci pentru că am o problemă care nu suportă nici o clipă de amânare! Cu toată sinceritatea pe tavă, îţi mărturisesc sincer, cu mâna pe clopot, că trebuie să merg în celălalt colţ al Pământului, unde Biblia eliberează adeverinţe! N-ai zis că nu mă mai accepţi, dacă nu-ţi arăt Adeverinţa de Creştin?...Aşadar, iată scuza mea, cererea mea de iertare, dacă vrei! Când mă întorc, dacă mă mai în ...

şi n-a fost altfel? mi se pare/ că asta e greşeala mea şi că acesta mi-i păcatul:/ aştept pedeapsă şi suport întreagă ispăşire până/ începe cântul de prohod?   Şi cum era mai bine oare?/ aşa sau altfel? nu am ştire şi zău îmi vine să dau vină/ chiar şi pe cei din cimitire de ce mi se întâmplă: iată,/ spre pildă, ar fi fost frumos zburând s-ajung iute, acolo,/ decât încet-târziu, pe jos?   Cat în oglindă: ce-arătare/ îşi pune întrebări ciudate, răst� ...

(!) iar când îmi pricepea nedumerirea din frăgezimea sufletului meu, vorbea de Curăţie şi Răbdare - tot ce-i miraculos trece prin greu (!) (!) şi se uita la Cer, dar şi la mine - şi nu-(i) mai auzeam nici un cuvânt, doar Lacrima iubirii şi Puhoiul iertărilor cum intră în Pământ (!)(!) doar descântarea sacră a Uimiriidin leagăn, din surâs şi de la sân când încă nu-nvăţasem ce înseamnă nici să nu plec, dar nici să nu rămân (!) (!) mă duc să văd şi să aud o c ...

Despre iertare şi despre păcat am vorbit cu mulţi filozofi, înţelepţi, intelectuali, doctori în porunci, licenţiaţi în tămâie şi-n evanghelii, specialişti în acatiste şi-n psalmi, experţi în milostenie şi-n afurisire! Chiar am pus în practică ceste două subiecte foarte delicate! Cum, adicătelea, am pus în practică păcatul şi iertarea? Păi, nimic mai simplu: am fost rugat să păcătuiesc, şi am păcătuit! Apoi, i-am rugat să mă analizeze, să mă catalogheze, să ...

1. Moartea unui poet... (Panait Căpăţână, să zicem)... însemnează o Metaforă mai puţin în Arsenalul Păcii şi Iubirii universale! Însemnează o lacrimă de tristeţe pe obrazul Candorii! Însemnează un strigăt de reproş peste gardul Providenţei! Şi nu numai atât! Însemnează prezenţa unei Absenţe! Şi absenţa unei Prezenţe! Reprezintă o adăugare la Minus şi o scădere la Plus!... Când Panait Căpăţână rostea „priveam absent biserici şi femei/ când mi-a călcat ...

(!) mai văd şi mai aud cum se întoarce acasă, negreşit, ca un secret, în fiecare seară, simplă, blândă, din ce în ce mai greu şi mai încet (!) (!) şi mă cuprinde o grozavă frică de-un viitor apropiat, cumplit, când ar putea să nu se mai întoarcă în locul majestuos, de lângă schit (!) (!) fără preget, senină, toată viaţa, doinind a depărtare şi a dor, aşa, purtându-şi Sapa ca pe-o Cruce - îmi tot zicea că Mamele nu mor (!) (!) credeam neştiutor, fără-ndoi ...