
Ion Zimbru
Şi parcă vroia să întrebe Ceva
Joi, 25 Februarie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Ieşise din trup şi umbla pe afară. Şi parcă vroia să întrebe Ceva. În fiecare zi, de dimineaţă până-n seară, umbla încolo şi încoace, dar fără izbândă umbla. Şi tot aşa, tot aşa...până când s-a resemnat şi a vroit să se întoarcă în trup, dar a văzut că nici trup nu mai avea. Aşadar, s-a oprit pe marginea unui drum oarecare...şi a început să plângă cu vorbe. Uite-aşa plângea: „Şi eu am fost o dată ca niciodată, aşa cum va să fii şi tu, aşa cum va ...
Puia-gaia şi lapte-gros [ultimul cont(r)act]
Joi, 25 Februarie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
!la început, din unu-n unu.../ apoi, uşor, din doi în doi... din trei în trei...accelerare/ până-n totalul gol, concret... şi nici un pic de osteneală:/ numai trifoi cu patru foi, lapte-n păsat, destrăbălare,/ fanfară, lux, corp de balet... şi nas pe sus, privire crudă,/ logos la degetul cel mic... într-un cuvânt: eu fără margini,/ câştigător la loz în plic! !şi tot aşa: cuibar cu lene,/ preţ şi dispreţ de nan suprem, împins în braţele părerii/ că nu se poate v ...
Două secrete (întru memoria lui Gheorghe Angheluţă, hodinească-se în pace!)
Miercuri, 24 Februarie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Aici (se) hodineşte robul lui Dumnezeu... şi mă întreb: cum, adică?...şi nu-mi vine să cred că ieri mă salută şi-mi răspunde la salut, iar astăzi n-am ce să mai văd şi ce să mai aud, n-am decât să regret, să spun că destinul a fost blând (ori a fost crud) că s-a închis (pentru totdeauna) uşa unui secret, şi s-a deschis (pentru totdeauna) uşa altui secret! Şi cică (se) hodineşte dincolo, acolo... şi mă întreb: unde, adică?...şi-mi vine să cred că nu există ni ...
Sunt iarbă până unde a ostenit Lumina!
Miercuri, 24 Februarie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nu...nu este aceasta...este Cealaltă! Deoarece numai Cealaltă se scrie cu literă mare! Aceasta se scrie cu literă mare numai la începutul Lumii, dar Cealaltă se scrie cu iniţială majusculă chiar şi după sfârşitul Lumii! Când merge, e înaltă, foarte înaltă...Înaltă cu literă mare, adicătelea! Când stă, e lungă, foarte lungă... Lungă cu literă mare, adicătelea! Şi-i însoţită (şi când merge, şi când stă) de-o Voce inconfundabilă...Voce de Mire Moldav, adecă! ...
Roata de rezervă (natură moartă cu filoxeră şi aroganţă)
Marți, 23 Februarie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
!sprijinim norocul să nu-şi rupă gâtul dăm cu noapte luna să n-o prindă ziua respectăm lumina lacrima şi rândul e nebun chilugul şi e proastă piua! !dăruim iubitei ghiocei de seră în cutii pandore îndesăm pădurea viţa poeziei face filoxeră taie păsări-lire nenea cu securea! !sărutăm femeia care nu-i a noastră şi mâncăm estetic oase de ce date donjuanul sare iarăşi pe fereastră trec în dorul lelei morţi de calitate! !sprijinim norocul sprijinim şi luna n ...
Nu poate fi altă Cineva în locul Ei
Marți, 23 Februarie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Ea este. Nu poate fi altă Cineva în locul Ei. Fiindcă numai Ea-i cu literă mare. Nu ştiu de ce altele/celelalte sunt cu literă mică. Dar nu numai asta-i osebirea. Mai sunt o droaie de diferenţe între Ea şi ele. De pildă, o singură dată dacă-i auzi glasnicele şi timbrul, nu numai că nu le mai poţi uita, dar ai vrea să nu le mai pierzi niciodată, să le asculţi toată viaţa şi toată moartea! Şi, de altă pildă, numai o dată dacă o atingi, zici că ai mâncat halucinogene ...
Democraţia pălăriei şi pălăria Democraţiei
Luni, 22 Februarie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Frumos, foarte frumos...negreşit...impecabil!...Păi, cum mama zmeilor să nu fie Frumos când Urâtul şi-a luat picioarele de-a spinarea şi inima-n dinţi şi s-a dus în Eden, sub Mărul păzit de ciomagul-Adam şi de farmecul-Eva? Ia să vedeţi şi să ascultaţi dimensiunile şi consistenţa cestui Frumos acoperit/descoperit întru veşnică Admirare/Iluminare a celor „proşti, dar mulţi”, aflaţi în solda domnului Vodă-Lăpuşneanul! [Durerea-n pălărie (acum) este la modă/ – ...
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” O mână de oameni, trei fântâni şi un schit
Luni, 22 Februarie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(pentru Mariana Cujbă-Ionescu, dincolo şi dincoace de lume) A fost o Dată ca nici o Dată... frumoasă la trup şi la suflet şi la gândit, în cătunul Zimbru(lui) cu un singur drum, cu o mână de oameni, cu trei fântâni şi un schit! În fiecare dimineaţă cobora dintr-o Carte şi mergea frumos, la grădiniţă, la citit şi la scris, şi la şcoală, şi la horă, şi la floare de câmp, şi la tot ce nu era interzis! Se ducea cu sapa şi netezea obrazul pământului – pămâ ...
Ultima noapte cu amanta din Cotul Pisicii (VII)
Sâmbătă, 20 Februarie 2016 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Bucuroasă că am să-i fac şi o statuie „practică”, Marghioala Etna Trăncăneală ne propune o lectură-maraton, o pe/trecere cum rochia ei fără sfârşit, aflată la cusut în atelierul madamei Sofia Scărmăneală, croitoreasă şi ultimă nepoată a celebrului rege al tâlharilor şi al bălţilor, Vasili Ştefan, zis Terente. Cică mai are câţiva kilometri, şi-i gata, şi abia aşteaptă să se îmbrace şi să se mărite cu bădiţa Mihai Piuliţă, amantul ei actual, absent de ...
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Lucrare de control la Nicăieri (o lecţie de drum)
Sâmbătă, 20 Februarie 2016 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Ai grijă cum calci şi pe unde mergi... până acolo e cale foarte lungă şi foarte grea... să nu te opreşti nici măcar cât o clipire şi să te uiţi numai la stea, numai la stea! Să nu stai, chiar dacă va fi să auzi: opreşte-te, opreşte-te, eşti în al nouălea cer!... fiindcă steaua ta stă mult mai departe, dincolo de universul arogant şi efemer! Ai să auzi foarte multe voci şi porunci pe ceastă cale fără de care nu se mai poate!... poţi să auzi: gata, ai trecut de pă ...