Oare cine locuieşte-n ceastă stranie odaie?/ văd că nu răspunde nimeni la bătaia mea-ndelungă!/ şi nu văd nici o lumină, şi nu văd nici o mişcare/ de perdele, de fiinţă...vro fantomă, să-mi ajungă/ şi să-mi ostoiască pofta de Dantelărie gratis,/ de cotrobăit prin poduri de biserici şi de palmă,/ de umblat prin cest (ne)mernic Timp tâlhar şi mut şi tâmp/ când pot bine, foarte bine să dispar din iastă valmă,/ să mă duc tocmai Acolo, unde nu-i nici o greşeală,/ ...

Frumoaselor femei din Totdeauna, cămaşa voastră o descântă Luna... pe gâtul vostru, lacrimi catedrale vă cer iertare şi se duc la vale!   Din când în când, cu mânurile voastre turnaţi (în vii) globule mov-albastre... şi viii le răstoarnă în pahare, crezând că beau mătăsuri viitoare!   Şi vă uitaţi departe, pe fereastră, cum vine-ncoace umbra dumneavoastră, să norocească flori şi oameni care se duc la vale şi vă cer iertare!   Sunteţi Iisuse, doamnelor frumoase ...

Şi dinspre „tot” asculţi întruna: „sunt eu... ştii cine... îţi trimit tot ce visezi fără oprire, de la-nceput, frumos, curat... tot ce râvneşti fără prihană, cum sanctitatea unui schit, cum lacrima de adâncime când stele proaspete (nu) cad!”... Şi-ţi pare floare la ureche să tot pândeşti, să tot aştepţi, să tot suspini pe ceste margini de timp, de vreme şi de loc, să strigi că tu eşti norocosul din lumea celor strâmbi şi drepţi, să spui la toţi, să spui ...

Tot umblând pe la Sintaxă şi pe la Morfologie.../ am visat că sunt Acolo, chiar lângă Dantelărie:/ pe stradela care vine dinspre bulevard, agale,/ şi dă-n strada care duce în I.L. Caragiale;/ chiar în colţ (pe colţ) în dreapta, cum te uiţi frumos şi tandru,/ dinspre stânga, şi-ţi apare o fereastră cu oleandru,/ cu muşcate foarte multe, unele chiar (re)muşcate;/ şi cu violete suple, pline cu sobrietate;/ dar şi cu vro şapte nalte orhidee serioase.../ de mă prinde ameţea ...

Ce frumos mi-a dat mâna, atunci, în primăvara aceea sobră şi tulburătoare... era horă în sat, şi era şi duminecă, şi numai păsări ascuţite şi lungi, aşa, ca nişte linii aripate, desenau văzduhul cu geometrii uşoare! Am jucat ciuleandră, am jucat şotron, am jucat veronică şi mihai, am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat, şi v-aţi ascunselea, şi noapte bună, şi căderea din vis în păcat... şi valsul dimineţii pe picioare de plai! Apoi... a început să pl ...

Drumul spre Dantelărie trece şi prin Iaduri, trece/ după cum se vede (zilnic) prin Realul criminal.../ trece şi lungeşte timpul, vremea, suferinţa rece.../ mută omenirea toată...toată-n regnul animal!// Aşadar, se poate spune clar: „Adio (în vecie)/ doamnă Linişte!”... se pare că şi Cel de Sus (se) joacă/ de-a mijoarca şi de-a bâza tocmai în Dantelărie,/ şi (se) strâmbă creştineşte, şi se dă cu-alde papleacă!//... Uite, chiar aşa se-ntâmplă panarama democrată: ...

Complicat? Nu, vi se pare! Pur şi simplu? Vi se pare!/ Floare la ureche? Sigur! Astăzi? Mâine? Cine ştie!!?/... Să începem chiar acuma! Aşadar şi prin urmare,/ poate fi Acesta gândul/visul spre Dantelărie??!... „Grăbeşte-te încet, domnişoară de sticlă,/ să rămână egal între aripile tale!/... Nu are rost să ajungi în lumea Cealaltă,/ fără să te fi iubit cu picioarele goale!// Şi ziceai că va veni o vreme ploioasă/ până la sfârşitul copacilor, chiar până/ cân ...

Să trăiţi, bună ziua... domnule maior!... sunt un trist şi bătrân cărăbuş cu motor, retras în memorii de frunze-jugastru din rediul cu zimbri, cu cerul albastru... ajuns o apteră în vremuri meschine, în ceasuri stricate, cu timpuri puţine... dar gândul curat şi aşa mă mai mişcă atunci, când veneau să mă facă morişcă frumoşi cu ilene... şi ce jucărie... şi ce bâzâială prin viu şi prin vie eram toată viaţa mea scurtă şi tristă... legat - printr-o aţă - d ...

!şi pe dinăuntru, dar şi pe dinafară: uşă deschisă până la perete, şi prima oară, dar şi ultima oară... şi ce se vede?!... şi ce nu se vede?!... !privire încolo, privire încoace: fiecare om citeşte o carte, aceeaşi carte despre linişte şi pace... condamnare (pe viaţă) la moarte?! !linişte şi pace: iubire, adică... şi fulgeră şi tună! şi fulgeră şi tună! parcă ar fi o carte despre frică, despre deşertăciune şi minciună! !mai repede! mai repede!... se aud ...

Cesta-i norocul, ceasta-i şansa, altul şi alta nu există/... spre unde vrei s-ajungi, doar una-i şi sigură (în veci) potecă/... nu tândăli, nu sta pe gânduri, n-ascunde lacrămi în batistă/... acolo-i Alfa şi Omega, acolo, în Bibliotecă!/... Numai aşa, numai de-acolo începe straşnica Suire!/... acolo se urzeşte totul, se nevedeşte... şi se scrie/ istoria Desăvârşirii: tot fir cu fir, fire cu fire.../ doar astfel poate să se-ntâmple... căderea la Dantelărie!... Aşa s ...